Pensionarii de azi din Motru l-au speriat pe Nicolae Ceaușescu când le-a impus foametea

Bastion al mineritului, orașul Motru, „inventat” în 1966, a fost ridicat pe lunca râului, cu blocuri de patru etaje ca un oraș-jucărie. Locul a atras mii de muncitori. Au fost aduși moldoveni să populeze orășelul, lângă bazinele miniere. Apoi, în anul 1981, minerii s-au revoltat când Nicolae Ceaușescu a dorit să le ia pâinea de la gură. A fost ceva surprinzător fiindcă așa ceva nu se petrecea în timpul dictaturii ceaușiste, când Securitatea și Miliția țineau totul sub control, notează Evenimentul istoric, citând arhivele CNSAS.

Regimul ocolea minerii de la raționalizări

Minerii, iuți la mânie, care își desfășurau activitatea în condiții infernale, în schimburi de 12 ore la 45-50°C în abataje, cu riscuri de prăbușiri și gaze toxice, reprezentau și teama lui Ceaușescu.

Muncitorii lucrau în trei „șuturi”, iar cei de la abataj îndurau iadul. Regimul îi ocolea la raționalizări, dar Decretul nr. 313 din 17 octombrie 1981 a schimbat totul: pâinea, limitată la 400g/zi, a fost ordinul.

Indicația de a raționaliza pâinea a declanșat furia

Scânteia a pornit la 19 octombrie, după o ședință la Comitetul orășenesc PCR: indicația de a vinde doar 400g pâine/miner a declanșat furia.

„După o scurtă întâlnire de la Comitetul orăşenesc de partid se transmite către toate punctele de alimentare din incinta minelor, ca şi pentru magazinele alimentare din oraş, „indicaţia“ de a se vinde fiecărui miner doar doar 400 grame de pâine pe zi”, notează istoricul Gheorghe Gorun în lucrarea „Rezistenţa anticomunistă în judeţul Gorj reflectată în mentalul colectiv (1945-1981)”.

Primele lozinci împotriva lui Ceaușescu s-au scris la Roșiuța

Evenimentul istoric prezintă o cronologie a evenimentelor din Gorj.La Roșiuța, muncitorul Gheorghe Nicolae a scris primele lozinci: „Vrem pâine! Ceaușescu-PCR-pâinea noastră unde e? Jos Ceaușescu! Jos dictatorul!”. Minerii care au intrat în schimbul doi au refuzat să mai cumpere pâine.

„Când ortacii din schimbul I ies din subteran, minerii de la Roşiuţa hotărăsc să plece la Consiliul Popular pentru a-i trage la răspundere pe diriguitorii partidului. Înainte de plecare se completează recuzita contestatară.

Sunt confecţionate şi alte lozinci. Cele mai radicale erau «Jos Ceauşescu» şi «Jos comunismul». Este pentru prima oară, în perioada comunismului naţional promovat de Ceauşescu, când se formulează această revendicare”, a mai spus Gheorghe Gorun.

Minerii aruncă cu cartofi în Emil Bobu, mâna dreaptă a lui Nicolae Ceaușescu

Al doilea om din PCR, Emil Bobu, mâna dreaptă a lui Ceaușescu este trimis urgent să rezolve problema, dar cum îl văd, minerii aruncă în el cu cartofi.

Un ortac fără frică se apropie de el și îi dă jos șapca de pe cap, totul se transformă într-un haos și orașul intră într-o stare de război, minerii conturând trei „centre puternice de rezistență”: unul în zona centrală, al doilea la mina Roşiuţa şi al treilea la mina Leurda.

Comandament de criză

Autoritățile formează rapid un „comandament de criză” cu șefi de Miliție, Securitate, Bobu, Nicolae Gavrilescu (secretar PCR Gorj) și procurorul militar. Trupe din Târgu Jiu, Drobeta și Motru blochează intrările, o brigadă antitero amenință cu focul. De pe blocuri și școală se trage cu automate.

„În jurul orei 22:00, Motru e în război. Diriguitorii aduc sute de tone de pâine, carne, conserve și brânzeturi, dar minerii nu se opresc”, scrie Gorun. Începe lupta, minerii sparg geamurile în care se aflau sediile instituțiilor, se rup gratiile de la sediul miliției, apoi se dă foc.

Minerii au prima victorie: decretul de raționalizare a pâinii e anulat

Manifestanții smulg ușile de la intrare, gratiile de la ferestre de la sediul Miliției și al Consiliului Local și pătrund în interior. Un manifestant aprinde dosarele cu caziere și este spartă camera în care se află armamentul. De frică, șeful miliției trage în plafon.

Minerii nu cedează, aruncă pe geam tablourile lui Ceaușescu, buteliile de aragaz, steaguri roșii, alimente, băuturi, țigări, mașini de scris. În final autoritățile reușesc să restabilească ordinea.

Minerii se retrag, dar victoria e a lor: decretul e anulat și se înfiițează și asociații legumicole pentru a aproviziona piața din oraș. Nouă dintre participanții la revoltă primesc între 7-8 ani ani de închisoare, dar nici unul dintre aceștia nu e miner, consemnează Evenimentul istoric.

Sursă foto: captură video

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!