Simona Ionescu / Redactor Șef

Cea mai veche însemnare despre Ziua Cârtiței datează din anul 1841. Simpaticul animal, cel mai bun meteorolog

Cea mai veche însemnare despre Ziua Cârtiței datează din anul 1841. Simpaticul animal, cel mai bun meteorolog
Chiar dacă s-a crezut că vine de la americani, Ziua Cârtiței are origini mult mai vechi. Cea mai veche însemnare despre această tradiție i-a aparținut lui James Morris din comitatul Berks în anul 1841. Ziua Cârtiței are loc anual pe 2 februarie.

Micuța comunitate Punxsutawney din Pennsylvania cu 5.769 de locuitori, situată în comitatul Jefferson, este cea care revendică cea mai veche tradiție a Zilei Cârtiței. Ediția din februarie 1886 a ziarului local Punxsutawney Spirit din Punxsutawney nota că „până în momentul în care am pus sub tipar, bestia nu și-a văzut umbra”. Oare ce va spune anul acesta meteorologul de serviciu?

Pe 2 februarie, cârtița iese din bârlog

Se pare că începutul „oficial” al ceremoniei Zilei Cârtiței a avut loc în 1887, când un grup de localnici a mers în partea Gobbler’s Knob a orașului pentru a „consulta” marmota. De atunci, oamenii s-au adunat anual în acel loc pentru acest eveniment. Prin această sărbătoare, oamenii își îndreaptă atenția către un mic animal, cârtița, care, conform legendei, are abilitatea de a prezice începutul primăverii.

Prin urmare, în fiecare an, pe 2 februarie, se așteaptă cu nerăbdare să se afle dacă simpatica ființă va vedea sau nu umbra sa, indicând astfel sosirea primăverii.

După escapadă, cârtița se retrage 

Conform tradițiilor populare germanice, cârtița, o creatură adorabilă, se trezește din hibernare în mijlocul iernii și iese din adăpostul său pentru a căuta umbra. După această scurtă escapadă, rozătoarea se retrage în cuibarul său. Potrivit legendei, dacă într-o zi însorită când își expune nasul își vede umbra pe zăpadă, atunci se spune că vor mai trece exact șase săptămâni până la sosirea primăverii.

Această poveste fascinantă aduce o notă de farmec și anticipare în comunitățile care sărbătoresc Ziua Cârtiței, permițându-le oamenilor să privească cu optimism și curiozitate către schimbările de sezon ce vor urma.

Ziua cârtiței, sărbătorită pe 2 februarie

Punctul central al acestei tradiții a devenit orașul Punxsutawney

Odată ce emigranții germani s-au stabilit în statul Pennsylvania, au adoptat obiceiul de a folosi marmota pe post de… meteorolog care spune cu exactitate când va veni primăvara. Punctul central al acestei tradiții a devenit orașul Punxsutawney din același stat, unde în fiecare an, pe data de 2 februarie, se adună zeci de mii de turiști cu scopul de a observa marmota. Și totul se transformă într-o sărbătoare.

Prima consemnare despre Ziua Cârtiței a fost în 1841

Primele informații despre Ziua Cârtiței au fost consemnate într-un jurnal aparținând unui proprietar de magazin din Berks County, Pennsylvania, datat 4 februarie 1841. James L. Morros, proprietarul magazinului a notat: „Marțea trecută, pe 2, a fost ziua de Sânpetru, ziua în care, potrivit germanilor, marmota își trage cu ochiul din cartierul său de iarnă și, dacă își vede umbra, se întoarce pentru încă șase săptămâni de somn, dar dacă ziua este înnorată, rămâne afară, deoarece vremea trebuie să fie moderată”.

Aricii și bursucii, alți meteorologi

În vechime, în Europa, creatura prezicătoare era un arici sau un bursuc. La Dachstag, dacă un bursuc ieșit din bârlog își vedea umbra, acesta prevestea încă patru săptămâni de iarnă. Deoarece niciunul dintre aceste animale nu era prezent în Pennsylvania, imigranții germani au fost nevoiți să folosească o altă creatură care hiberna: marmota.

În Pennsylvania Dutch/Deitsch, marmota era cunoscută sub numele de Grundsau („scroafă de pământ”), sau în ortografia tipică germană-engleză: „Grundsow”. Diferite comunități olandeze din Pennsylvania aveau nume diferite pentru marmota, inclusiv dox (de la Dachs) sau grun’daks (similar cu Grundsau).

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre