Copacul care alungă boala, considerat locuința spiritelor. A fost consemnat și de regina Victoria

Tradiția copacilor cu monede care alungă boala are rădăcini adânci în credințele precreștine ale popoarelor celtice, care considerau copacii locuințe ale spiritelor sau zeităților protectoare.

Pact cu spiritele

Gestul de a înfige monede în trunchiuri este o ofrandă simbolică, asemănătoare aruncării monedelor în fântâni pentru noroc sau prinderii „lăcatelor iubirii” pe poduri. În mitologia celților, spirite precum „Green Man” sau spirite locale ale pădurilor erau cinstite prin ofrande pentru a asigura protecție, fertilitate sau vindecare.

Dacă la început oamenii ofereau panglici, bucăți de pânză sau diverse alimente, ulterior mijloc de schimb au devenit monedele. Monedele erau înfipte în scoarță ca o rugăciune sau un pact cu spiritele, un ritual care aduce sănătate, prosperitate și împlinesc dorințe.

Legendele din Cumbria sau Highland-ul scoțian asociază copacii cu monede cu locurile frecventate de „zâne” sau spirite ale naturii, considerate capricioase, dar binevoitoare dacă erau cinstite așa cum se cuvine.

Nimeni nu are voie să ia o monedă din copac, pentru că se va îmbolnăvi

Potrivit tradiției, o persoană bolnavă putea introduce o monedă în trunchiul unui copac pentru a „lăsa boala acolo”. Această practică era frecventă mai ales în secolele XVII-XVIII, în special în zonele rurale, când accesul la medici era limitat.

Se credea că spiritele copacului absorb boala, eliberând persoana de suferință. Dar dacă altcineva scoate moneda, riscă să preia boala asupra sa. Acesta e motivul pentru care monedele sunt neatinse de secole întregi. Un exemplu celebru este copacul de la Isle Maree, un ostrov din Loch Maree, Scoția.

Însăși regina Victoria a consemnat în jurnalul său din 1877 că a văzut un copac plin de monede, înfipt de pelerinii care căutau vindecare. Copacul, o tisă sacră, era asociat cu Sfântul Maelrubha, un misionar creștin din secolul al VII-lea.

Acest obicei ar fi început în Evul Mediu

Pe de altă parte însă, descoperirea unei monede din secolul al XIV-lea, un penny de argint din timpul domniei lui Edward I, într-un copac din Peak District, Anglia, sugerează că practica ar putea fi mult mai veche. E posibil să dateze din Evul Mediu timpurian și să fie o evoluție a altor ritualuri de ofrande.

Există și cercetători care leagă această tradiție de originea decorării bradului de Crăciun. În regiunile celtice, coniferele erau considerate sacre datorită faptului că rămâneau verzi iarna, simbolizând viața eternă și împodobite cu panglici, fructe sau obiecte metalice.