Craniul Mariei Magdalena, păstrat într-o biserică din Franța. Misterul vieții și morții discipolei lui Iisus încă persistă. Foto

Maria Magdalena, uneori numită Magdalena, Madeleine sau Maria din Magdala, a fost o femeie care, conform celor patru evanghelii canonice ale Bibliei, l-a însoțit pe Iisus ca una dintre discipolele sale, fiind martoră la răstignirea și învierea sa. Ea este menționată de 12 ori în evangheliile canonice, mai des decât orice altă femeie. 

Există multe dezbateri cu privire la identitatea Mariei Magdalena, iar unele revizuiri ulterioare ale evangheliilor au identificat-o în mod eronat ca fiind o lucrătoare sexuală, o concepție care a persistat mult timp. Alte interpretări sugerează că a fost o femeie profund evlavioasă, care ar fi putut fi chiar soția lui Iisus.  

Oamenii de știință nu se pot pune de acord asupra rămășițelor Mariei Magdalena 

Maria Magdalena a rămas enigmatică și după moarte, iar presupusele ei rămășițe, precum un craniu, un os al piciorului, un dinte și o mână, au fost atât obiecte de venerare, cât și de controversă. Presupusul ei craniu, păstrat într-un relicvariu de aur în orașul francez Saint-Maximin-la-Sainte-Baume, a fost analizat de oameni de știință, însă aceștia nu au reușit să stabilească definitiv dacă îi aparține Mariei Magdalena.  

Se spune că Maria Magdalena ar fi putut proveni din orașul pescăresc Magdala, situat pe țărmul vestic al Mării Galileei, în Iudeea romană. În Evanghelia după Luca, se menționează că l-a susținut pe Iisus „din resursele ei”, ceea ce sugerează că era o femeie bogată.  

A fost prima persoană care l-a văzut pe Iisus după înviere

Se spune că Maria i-a rămas loială lui Iisus de-a lungul vieții, morții și învierii sale, însoțindu-l până la răstignire, chiar și atunci când alții l-au părăsit. După moartea lui Iisus, Maria i-a însoțit trupul până la mormânt, iar în mai multe evanghelii este consemnat faptul că ea a fost prima persoană căreia i s-a arătat Iisus după înviere. De asemenea, ea a fost prima care a predicat „vestea cea bună” a miracolului învierii lui Iisus.  

Alte texte creștine timpurii ne spun că statutul ei de apostol rivaliza cu cel al lui Petru, deoarece relația ei cu Iisus era descrisă ca fiind intimă și chiar, conform Evangheliei după Filip, ar fi implicat sărutul pe gură. Acest lucru i-a făcut pe unii să creadă că Maria a fost soția lui Iisus.

Cum a ajuns să fie prezentată drept femeie cu moravuri ușoare 

Totuși, începând cu anul 591 d.Hr., un portret diferit al Mariei Magdalena a fost creat, după ce Papa Grigore I a confundat-o cu Maria din Betania (n.r. una din femeile care l-au urmat pe Iisus Hristos și i-au fost ucenice) și cu o „femeie păcătoasă” nenumită, care a uns picioarele lui Iisus cu părul și uleiurile sale. 

Predica de Paște a Papei Grigore I a dus la răspândirea convingerii că Maria Magdalena era o lucrătoare sexuală sau o femeie promiscuă. Ulterior, au apărut legende medievale elaborate care o înfățișau ca fiind o femeie frumoasă și bogată, iar identitatea ei a fost subiect de dezbatere aprinsă până în perioada Reformei.  

În timpul Contrareformei, Biserica Catolică a prezentat-o pe Maria Magdalena ca simbol al pocăinței, consolidând imaginea ei de fostă lucrătoare sexuală căită. Abia în 1969, Papa Paul al VI-lea a eliminat această confuzie dintre Maria Magdalena și Maria din Betania. Cu toate acestea, reputația ei de păcătoasă căită persistă și astăzi.  

Maria Magdalena ar fi trăit 30 de ani într-o peșteră

Tradiția spune că Maria, împreună cu fratele ei Lazăr și Maximin (unul dintre cei 72 de discipoli ai lui Iisus), au fugit din Țara Sfântă după execuția Sfântului Iacob la Ierusalim. Se spune că au călătorit cu o barcă fără pânze și cârmă, ajungând în Franța, la Saintes-Maries-de-la-Mer. Acolo, Maria a început să predice și i-a convertit pe localnici.  

În ultimii 30 de ani ai vieții sale, se spune că Maria a preferat singurătatea pentru a-L putea contempla mai bine pe Hristos, retrăgându-se într-o peșteră situată pe culmile munților Saint-Baume. Peștera era orientată spre nord-vest, primind foarte puțină lumină solară, iar apa picura în mod constant pe tot parcursul anului. Se spune că Maria s-a hrănit cu rădăcini și a băut apa care picura din stânci pentru a supraviețui, fiind vizitată de îngeri de șapte ori pe zi.

Moartea ei rămâne un mister 

Relatările despre sfârșitul vieții Mariei Magdalena diferă. Tradiția răsăriteană afirmă că ea l-a însoțit pe Sfântul Ioan Evanghelistul la Efes, aproape de actualul Selçuk, Turcia, unde a murit și a fost îngropată. 

O altă versiune, susținută de Saintes-Maries-de-la-Mer, spune că îngerii au recunoscut că Maria era aproape de moarte, așa că au ridicat-o în aer și au așezat-o pe Via Aurelia, lângă sanctuarul Sfântului Maxim, ceea ce înseamnă că a fost înmormântată în orașul Saint-Maximin.  

Multe rămășițe atribuite Mariei Magdalena sunt păstrate în biserici catolice din Franța, inclusiv în biserica din Saint-Maximin-la-Sainte-Baume. În bazilica dedicată Mariei Magdalena, sub criptă, se află un relicvariu din sticlă și aur, unde este expus un craniu înnegrit, despre care se spune că îi aparține. Acest craniu este considerat una dintre cele mai prețioase relicve ale creștinătății.  

Analiza craniului a dezvăluit detalii incredibile

De asemenea, este expusă și relicva „noli me tangere”, care constă într-o bucată de piele și carne de pe frunte, despre care se spune că a fost atinsă de Iisus când s-au întâlnit în grădină după învierea sa.  

Ultima analiză a craniului a fost efectuată în 1974, iar de atunci a rămas sigilat într-o casetă de sticlă. Studiile sugerează că aparține unei femei care a trăit în secolul I, a murit în jurul vârstei de 50 de ani, avea părul șaten închis și nu era originară din sudul Franței. Totuși, nu există nicio metodă științifică prin care să se poată stabili cu exactitate dacă acest craniu îi aparține Mariei Magdalena. Pe 22 iulie, de ziua sfintei, craniul și alte relicve din biserici europene sunt purtate în procesiune prin oraș.

Relicvele, împărțite în mai multe locuri 

O altă relicvă despre care se spune că i-a aparținut Mariei Magdalena este un os al piciorului aflat în bazilica San Giovanni dei Fiorentini din Italia, despre care se afirmă că provine din primul picior care a intrat în mormântul lui Iisus în momentul învierii sale.  

Încă o relicvă este, aparent, mâna stângă a Mariei Magdalena, păstrată la Mănăstirea Simonopetra de pe Muntele Athos. Se spune că este incoruptibilă, emană un parfum plăcut, degajă o căldură asemănătoare celei unui corp viu și săvârșește numeroase minuni. 

În cele din urmă, un dinte despre care se crede că a aparținut acesteia se află la Muzeul Metropolitan de Artă din New York.