Cum arătau campaniile electorale în Antichitate. Metoda ingenioasă prin care votul era păstrat secret

Campaniile electorale și alegerile existau și în Antichitate. Atât în Grecia Antică, precum și în Roma, oamenii organizau zile în care votau, iar participarea la procesul democratic era limitată la dēmos. Aceștia erau cetățeni liberi, de sex masculin. Femeile și sclavii nu aveau drept de vot. 

Istoricii însă au pus cap la cap câteva detalii vizavi de cum arăta campania electorală, cât și procesul în sine de vot. Cu toate că metodele de azi nu era disponibile la acea vreme, oamenii găseau metode astfel încât exprimarea opiniei să se realizeze în siguranță, dar și discreție. 

Cetățenii intrau pe rând în Consiliul celor 500

În Atena, care este prima democrație apărută, au existat foarte puține alegeri, deoarece atenienii antici nu credeau că acestea erau cea mai democratică modalitate de a alege reprezentanții, spune Eric Robinson, profesor de istorie la Universitatea Indiana și editor al cărții Ancient Greek Democracies: Readings and Sources.

La acea vreme, principalul organ de conducere al Atenei era Consiliul celor 500. În Atena existau 10 triburi și fiecare trib era responsabil să furnizeze 50 de cetățeni care să servească timp de un an în Consiliul celor 500. Astfel, fiecare avea ocazia să servească în cadrul Consiliului. 

Sistemul utilizat pentru a vota membri Consiliului celor 500 se numea „sorție”. Fiecare cetățean eligibil primea un jeton personalizat. Aceste jetoane erau introduse într-o mașină specială numită kleroterion, care folosea o tehnologie demult dispărută (care implica tuburi și bile) pentru a selecta aleatoriu contribuția fiecărui trib în consiliu.

Alegerile grecilor presupuneau discutarea publică a problemelor

În ceea ce privește legile și cazurile în care cineva era judecat, Adunarea, un organism democratic masiv în care fiecare cetățean de sex masculin avea un cuvânt de spus, era cea care decidea. Dintre cei 30.000-60.000 de cetățeni ai Atenei, aproximativ 6.000 asistau și participau în mod regulat la ședințele Adunării. Aceștia se adunau într-un amfiteatru natural din vârful unui deal numit Pnyx, acolo unde discutau toate problemele. 

Consiliul celor 500 era cel care stabilea ordinea de zi a Adunării. Ulterior, toate legile și politicile guvernamentale erau supuse la vot. Votul se făcea prin ridicarea mâinilor, iar câștigătorul era stabilit de nouă „președinți”. Atenienii erau foarte atenți pentru a evita orice posibilitate de fraudare a sistemului.

Metoda ingenioasă a pietrelor secrete 

Tot Adunarea era cea care dădea verdictul în procesele din Atena. În loc de un juriu de 12 persoane, juriile ateniene conțineau între 200 și 5.000 de persoane, spune Dickson. De asemenea, un membru al juriului era ales la întâmplare pentru a servi ca judecător – nu pentru a avea ultimul cuvânt, ci pentru a se asigura că regulile și procedurile sunt respectate. În timp ce alte tipuri de vot se făceau în public, jurații atenieni își exprimau votul folosind un tip special de vot secret care implica pietre.

Fiecare jurat primea câte două pietre mici una solidă și alta cu o gaură în mijloc. Când venea timpul să voteze, juratul se apropia de două urne. El arunca piatra cu verdictul său real în prima urnă și arunca piatra nefolosită în cea de-a doua urnă. Nimeni care privea nu-și putea da seama care era care, astfel că votul rămânea secret, a explicat Robinson. 

Alegerile romane favorizau bogații 

Republica Romană era o cvasi-democrație în care clasele cele mai bogate exercitau mai multă influență decât muncitorii. Totuși și aici se organizau alegeri. Practic, Republica romană a preluat unele dintre principiile democrației ateniene. A împărțit însă electoratul în funcție de clasă și a creat un sistem care îi avantaja pe cei bogați, spune Dickson.

În loc să voteze într-o singură Adunare mare, ca la Atena, romanii aveau trei adunări. Prima se numea Adunarea Centuriei, iar acest organism alegea cele mai înalte funcții din Roma, inclusiv consulii, pretorii și cenzorii, și era adunarea responsabilă pentru declararea războiului.

Adunarea tribală, similarități cu Senatul SUA

Votul în Adunarea Centuriei începea cu clasa cea mai bogată, iar numărarea voturilor se oprea imediat ce se obținea o majoritate din cei 193 de membri ai corpului. Astfel, bogați obțineau întotdeauna ce voiau, spre deosebire de cei săraci, care rareori apucau să își exprime votul. 

În celelalte două adunări romane, Adunarea tribală și Consiliul plebeu, ordinea votului era stabilită prin tragere la sorți. „Triburile”, atât la Atena, cât și la Roma, nu se bazau pe sânge sau etnie, ci pe regiunea geografică în care trăiai. În acest fel, Adunarea Tribală funcționa într-un mod similar cu Senatul Statelor Unite, în care fiecare stat are o reprezentare egală.

Campania electorală în Roma Antică 

Campaniile electorală nu reprezintă ceva nou. Arheologii au descoperit sute de exemple de reclame electorale antice și graffiti politice mâzgălite pe pereții din Pompei.

În ceea ce privește campaniile oficiale, Dickson spune că cei care își doreau o funcție în Roma se limitau la un sezon de campanie de una sau două săptămâni, iar cea mai mare parte a campaniei se desfășura în persoană, în piața publică.