Simona Ionescu / Redactor Șef
Chiar și acum 4.000 de ani, oamenii din Marea Mediterană știau ce este bun pentru ei. Un nou studiu al oamenilor de știință a arătat că sirienii antici mâncau similar cu ceea ce noi numim acum dieta mediteraneană, căutată pentru numeroasele sale beneficii pentru sănătate.
„Vechea frază ești ceea ce mănânci este într-adevăr adevărată aici. Tehnica analizei raportului izotopilor stabili permite determinarea directă a tipului de grupe de alimente care au fost consumate efectiv”, a declarat chimistul arheolog Benjamin Fuller de la Universitatea din Leuven pentru Elana Spivack de la Inverse.
Cercetătorii au folosit această tehnică pe seturi mari de date de măsurători izotopice arheologice pentru a examina istoria așezării de la Tell Tweini din Siria. În timpul epocilor bronzului și fierului, acest sit a fost un port important pentru Regatul Ugaritic.
Setul de date a inclus măsurători izotopice de la 410 semințe de plante, precum și 16 oase umane și 210 oase de alte animale, din perioada 2600-333 î.Hr. Studiul spune că oamenii consumau ocazional carne, iar animalele le foloseau pentru a-i ajuta la muncă, folosind de la ele laptele și lâna. În special între 2000 și 1600 î.Hr., se pare că dieta lor a constat în mare parte din cereale integrale, fructe și legume, mai ales măsline și struguri.
„Dieta umană era relativ săracă în proteine animale și pare comparabilă cu ceea ce este considerată astăzi o dietă mediteraneană tipică, constând în pâine (grâu/orz), măsline, struguri, leguminoase, produse lactate și cantități mici de carne”, scriu Fuller și colegii lor în lucrarea lor.
Deși dependența lor de consumul de plante poate că a apărut din necesitate, eliberând animalele pentru alte utilizări, raportul dintre carne și fructe, cereale și legume se dovedește a fi și astăzi cea mai sănătoasă opțiune. Nivelurile ridicate de izotopi de carbon 13 din semințele conservate sugerează că culturile din Tell Tweini au fost bine îngrijite și udate de-a lungul istoriei sitului.
Folosirea gunoiului de grajd ar explica, de asemenea, nivelurile ridicate de izotopi de azot 15 găsite în plante. Dieta populației de la Tell Tweini se deosebește de cea a oamenilor din Marea Mediterană de astăzi prin faptul că nu consumau prea multe alimente din mare. Membrii societății antice se pare că au fost capabili să producă suficientă hrană din culturile lor, ceea ce indică faptul că terenurile lor erau fertile.
„Excavațiile de pe sit indică faptul că producția de ulei de măsline a devenit principala activitate economică din Tell Tweini, iar instalații legate de această activitate puteau fi găsite în fiecare casă în timpul Epocii Fierului”, explică Fuller și echipa sa.
La scurt timp după 1200 î.Hr., Ugarit s-a prăbușit. Căderea regatului a fost atribuită pierderilor de recolte, tulburărilor sociale și foametei din întreaga regiune, însă semnele producției de ulei din Tell Tweini au apărut din nou la scurt timp după aceea, fără niciun semn de stres în izotopii plantelor.
„Ca o concluzie, locuitorii din Tell Tweini au gestionat foarte bine ariditatea crescută și, în majoritatea cazurilor, chiar mai bine decât alte așezări. (…) Ugarit… a fost martor la o relocare după devastarea sa la sfârșitul epocii bronzului. Întrebarea dacă aceste condiții de mediu mai puțin favorabile sau absența strategiilor adaptative în rândul locuitorilor săi au jucat un rol esențial, în raport cu Tell Tweini, merită investigații suplimentare”, subliniază Fuller și colegii săi.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
