Femeile samurai ale Japoniei au schimbat cursul lumii. Una dintre ele a orchestrat o invazie

Femeile samurai au fost o parte integrantă în societatea japoneză timp de secole întregi. Onna-bugeisha, așa cum erau numite, erau talentate în arta războiului și adesea luptau cot la cot cu bărbații, în timp de conflict. 

Onna-bugeisha erau o parte centrală în Japonia Feudală, femei de origine nobilă care făceau parte din clasa de războinici a societății. În perioada feudală a Japoniei, multe familii de samurai au simțit nevoia de protecție suplimentară. Drept urmare, au început să-și antreneze fiicele în arta războiului. 

Originile femeilor samurai 

Aceste femei au devenit cunoscute sub numele de onna-bugeisha – femeile samurai. Deși nu luptau la fel de des ca omologii lor bărbați, femeile samurai erau considerate la fel de pricepute în luptă. Dar, în ciuda abilităților și curajului lor, ele nu sunt foarte cunoscute în afara Japoniei.

Originile lor exacte sunt neclare, dar se crede că primele femei samurai au apărut în timpul Războiului Genpei (1180-1185). Aceasta a fost o perioadă de mari frământări în Japonia, când două clanuri puternice, Taira și Minamoto, s-au luptat pentru controlul țării.

Apărau casa și familia în lipsa bărbaților

În perioada Edo (1603-1867), femeile samurai erau adesea responsabile de apărarea căminelor și familiilor în absența samurailor. Japonia a cunoscut o perioadă de mare pace în acea vreme, dar existau încă ocazional ciocniri între clanuri rivale. În astfel de situații, femeile samurai luptau alături de samurai pentru a-și apăra casele.

Ele au fost active și în timpul Restaurării Meiji (1868-1912), o perioadă de mari schimbări în Japonia. În această perioadă, care a marcat sfârșitul clasei samurailor și începutul Japoniei moderne, multe onna-bugeisha s-au implicat în mișcarea de răsturnare a shogunatului Tokugawa.

Istoria s-a focusat pe femei în kimono-uri 

În timp ce samuraii bărbați sunt celebrați și onorați în societatea japoneză până în prezent, femeile samurai sunt în mare parte trecute cu vederea. Rolul femeilor în Japonia a fost întotdeauna complex și stratificat, acestea ocupând diverse poziții în societate. Cu toate acestea, poveștile și realizările femeilor onna-bugeisha sunt adesea omise din cărțile de istorie, ceea ce poate duce la subestimarea contribuțiilor lor unice.

Occidentalii au revizuit în mod tradițional istoria culturii războinice a Japoniei, concentrându-se mai mult pe samurai și pe femeile supuse în kimonouri, decât pe misiunile eroice ale războinicelor. Potrivit istoricului Stephen Turnbull, poveștile femeilor samurai sunt unele dintre cele mai remarcabile istorisiri nespuse din istoria samurailor.

Prima femeie samurai din lume a invadat Coreea 

Poveștile câtorva femei samurai au rămas totuși în înscrieri și reușesc să impresioneze chiar și acum. 

Împărăteasa Jingu a fost o conducătoare puternică a Japoniei, care a preluat atribuțiile soțului ei (Împăratul Chūai, al 14-lea împărat al Japoniei) după moartea acestuia în anul 200 d.Hr. 

Ea a devenit rapid venerată ca femeia samurai care a preluat comanda și a condus o invazie în Coreea în anul 200 d.Hr., după ce soțul ei a murit tragic în luptă. Acest lucru o face prima femeie samurai din Japonia și din lume.

Tomoe Gozen

Tomoe Gozen a fost o nobilă din secolul al XII-lea, care a servit sub Minamoto no Yoshinaka, unul dintre comandanții principali în timpul Războiului Genpei. Era cunoscută pentru curajul său în luptă și pentru abilitățile ei cu sabia.  

Secole după Tomoe Gozen, femeile samurai au prosperat și au format o mare parte din clasa samurailor japonezi. Războinicele nu doar că protejau satele, ci deschideau școli unde predau arte marțiale și strategii militare tinerelor din întregul imperiu japonez.

Hōjō Masako, femeia samurai devenită călugăriță

Hōjō Masako a fost soția primului shogun al perioadei Kamakura (1185-1333), Minamoto no Yoritomo. Nu doar că era o femeie samurai, dar a jucat și un rol esențial în politică, fiind prima onna-bugeisha care a intrat în politică. 

După moartea soțului ei, a devenit călugăriță budistă, așa cum făceau multe văduve de samurai. Totuși, a continuat să fie implicată în politică. De asemenea, a avut un rol cheie în modelarea carierelor celor doi fii ai săi, Minamoto no Yoriie și Minamoto no Sanetomo. Ambii au devenit shōgun, Yoriie deținând titlul timp de un an, iar Sanetomo conducând timp de șaisprezece ani.

Nakano Takeko, una dintre cele mai mari femei samurai 

Nakano Takeko a condus un grup de femei samurai în luptă împotriva forțelor Imperiului Meiji și a murit de tânără în timpul Bătăliei de la Aizu, la castelul Aizuwakamatsu. Era faimoasă pentru măiestria sa cu naginata (n.r. armă japoneză asemănătoare unei săbii). 

Nakano și colegele ei onna-bugeisha au luptat curajos, dar erau depășite numeric și tehnologic de inamic. Nakano a fost rănită mortal în luptă și se spune că i-a cerut surorii sale să-i taie capul, pentru a nu cădea în mâinile inamicului. 

Bătălia de la Aizu este considerată ultima rezistență a onna-bugeisha, iar Nakano Takeko este larg recunoscută ca una dintre cele mai mari femei samurai.