Simona Ionescu / Redactor Șef
Aceste figuri reprezentau un simbol al rafinamentului, al eleganței și al influențelor occidentale în arhitectura de sfârșit de secol XIX, când Bucureștiul, supranumit Micul Paris, trăia o epocă de modernizare și deschidere culturală.
Dar odată cu venirea comunismului, standardele estetice s-au schimbat dramatic. Una dintre cele mai notorii figuri ale regimului, Ana Pauker, s-ar fi declarat profund oripilată de prezența acestor figuri feminine pe o clădire publică din centrul Capitalei. Ca urmare, a ordonat ca acestea să fie îndepărtate.
Ana Pauker, considerată în anii ‘40-’50 una dintre cele mai puternice femei din lume, a impus o viziune ideologică rigidă asupra culturii și artei. Orice reprezentare care nu se încadra în estetica proletară sau care putea fi interpretată drept „burgheză” sau „decadentă” era eliminată.
Cariatidele cu sâni goi, deși expresii ale unei tradiții artistice și arhitecturale vechi de secole, au fost considerate indecente. Ordinea era clară: nuditatea, fie ea chiar și artistică, nu avea ce căuta în noua societate socialistă.
Ironia crudă a sorții este că Ana Pauker avea să moară în 1960, în urma unui cancer mamar, adică exact boala care afectează acea parte a corpului pe care a vrut atât de vehement să o cenzureze în artă.
Astăzi, fațada originală a fostului sediu „Albina” nu mai există în forma sa de odinioară. Cariatidele au fost îndepărtate, iar în locul lor a rămas doar o umbră a ceea ce fusese cândva o expresie a eleganței arhitecturale. Doar câteva fotografii alb-negru de epocă mai păstrează imaginea originală a acestei clădiri și a sculpturilor care o împodobeau.
Acest episod nu este singular. Epoca comunistă a fost marcată de numeroase intervenții asupra patrimoniului arhitectural al Bucureștiului. Multe clădiri au fost modificate, „purificate” de elementele considerate neconforme cu ideologia oficială. Nuditatea artistică, simbolurile religioase, ornamentele „exagerate” nu erau acceptate de liderii comuniști și toate au fost sacrificate în numele unei estetici impuse de partid.
Restaurarea cariatidelor nu este doar o chestiune de estetică urbană. Este un act de recuperare istorică și de justiție culturală. Fiecare detaliu arhitectural eliminat în numele cenzurii reprezintă o parte din identitatea orașului și a societății de dinainte de comunism.
Până când aceste cariatide nu vor fi repuse pe fațada care le-a găzduit cândva, putem spune că arta Bucureștiului rămâne incompletă, amputată. O parte din sufletul arhitectural al Capitalei a fost pierdut, și doar memoria, prin fotografii și articole ca acesta, mai păstrează vie amintirea sa.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
