Maimuța Armina, spaima Bucureștiului de altădată. Îi aparținea lui Take Ionescu

În jurul anului 1900, în București pe strada Cătunului, Take Ionescu își amenajase în curtea sa o mică grădină zoologică. Prima sa soție, englezoaica Bessie Richards, avea grijă de toate animalele din grădina casei: zece câini și cățeluși, căprioare, un urs, dar și o maimuță, descrisă ca fiind „extrem de violentă” de către profesoara de limbi străine, Maude Rea Parkinson. 

Prietenă apropiată a familiei Ionescu, aceasta a detaliat totul în cartea sa „20 de ani în România,1889-1911”. Practic, maimuța Armina era spaima Bucureștiului. 

Armina asculta doar de stăpâna Bessie. Dădea bătăi de cap vecinilor

Se pare că Armina găsea mereu modalități de a scăpa din cușcă și de a se aventura pe acoperișurile vecine, provocând panică în cartier. „Maimuța Armina era rea din fire, această ființă nu era agreată de nimeni în afara stăpânei sale, doamna Bessie Ionescu. Cu toate că era închisă într-o cușcă foarte solidă, accesele ei de furie erau atât de violente, încît reușea să rupă gratiile. 

Odată ieșită din cușcă, se cățăra în copaci și pe acoperișurile caselor învecinate și era foarte greu de convins să se întoarcă. Polițistul care patrula pe stradă, și care o cunoaștea bine pe Armina, trebuia chemat adesea în astfel de ocazii. 

Era amuzant să vezi cât de prompt răspundea maimuța la alinturile lui și cum se întorcea polițistul triumfător cu maimuța ghemuită confortabil la pieptul lui. Polițistul era foarte mândru de prietenia lui cu animalului doamnei Ionescu și chiar s-a fotografiat cu Armina în brațe”, povestește Maude în cartea sa.

Soția lui Take Ionescu, fondatoarea societății pentru prevenirea cruzimii asupra animalelor 

Miloasă din fire și bună la suflet, doamna Bessie Ionescu a pus bazele „Societății pentru prevenirea cruzimii față de animale”, prima instituție de acest fel din București și din România. De altfel, printre preferații familiei se mai număra și Bruin, un urs pe care Take Ionescu îl primise cadou de la cineva venit din Munții Caucaz. Tot în cartea sa, Maude povește o întâmplare amuzantă conform căreia ursul Bruin a intrat peste Bessie când aceasta lua ceaiul alături de câteva doamne. 

Acestea s-au speriat teribil, însă doamna Ionescu și-a păstrat calmul în timp ce a scos ursul din salon în lesă. Când Bruin s-a făcut prea mare și greu de stăpânit, Take Ionescu l-a dus la vila sa de la Sinaia, acolo unde avea înființată o mică grădină zoologică. 

Nici “domnul Charlie”, unul dintre patrupezii familiei, nu era mai prejos. Acesta era tratat cu deosebit respect de către ospătarii și ceilalți angajați ai familiei. Charlie era scos la plimbare constant și a fost extrem de iubit de către toată lumea.