Simona Ionescu / Redactor Șef
Cenaclul de pe Muntele Sion, considerat locul Cinei celei de Taină, ascunde mesaje vechi de secole. Descoperirea recentă a unor inscripții uitate aduce o nouă lumină asupra istoriei acestui spațiu sacru din Ierusalim și sugerează că el a fost un important centru de pelerinaj internațional în Evul Mediu.
Un grup de cercetători a analizat aproape 40 de însemnări descoperite pe pereții Cenaclului, descoperind graffiti medievale și simboluri lăsate de pelerini armeni, cehi, sârbi, creștini orientali vorbitori de arabă, dar și europeni occidentali.
Printre cele mai interesante descoperiri se numără o scenă simbolică cu un pahar de vin, o pâine și o farfurie cu mâncare, imagini care, cel mai probabil, fac trimitere directă la Cina cea de Taină. Alte desene includ bărci (simbolizând călătoria pelerinilor), precum și blazoane nobiliare ale unor familii regale.
Inscripțiile au fost datate între anii 1300 și 1500 și aparțin atât creștinilor, cât și musulmanilor, dovedind caracterul multicultural al pelerinajelor din acea perioadă.
„Aceste graffiti oferă o perspectivă nouă asupra diversității geografice a pelerinilor din Evul Mediu. Descoperirea contrazice imaginea predominant occidentală a cercetărilor de până acum”, a declarat Ilya Berkovich, coautor al studiului și cercetător la Academia Austriacă de Științe.
Conform Bibliei, Cina cea de Taină a avut loc în jurul anului 33 d.Hr., când Iisus le-a spus celor 12 apostoli că va fi trădat și că moartea Sa este iminentă. El a binecuvântat atunci pâinea și vinul, simbolizând trupul și sângele Său, oferite pentru iertarea păcatelor. Momentul este comemorat de creștini în Joia Mare, cu două zile înainte de Paște.
Cenaclul, aflat deasupra porții sudice a Ierusalimului, are o arhitectură specifică perioadei cruciadelor, cu coloane masive, boltă și acoperiș roșu înclinat, păstrat și astăzi.
În 1523, Cenaclul a fost capturat de musulmani și transformat în moschee. Pereții au fost acoperiți cu tencuială, ceea ce a dus la ascunderea completă a inscripțiilor pelerinilor.
„Nu știm cu exactitate când s-a aplicat tencuiala, dar presupunem că a fost imediat după preluare. Noii proprietari nu ar fi lăsat la vedere inscripțiile creștine, blazoanele și mesajele pelerinilor”, au explicat cercetătorii.
Pentru a le scoate la lumină, echipa a folosit tehnologie digitală similară celei utilizate pentru Manuscrisele de la Marea Moartă. Imaginile au fost procesate digital, permițând identificarea clară a 30 de inscripții și 9 desene gravate sau scrise direct pe pereți.
Printre descoperirile notabile se află: blazonul „Teuffenbach” din Stiria, Austria, o inscripție armeană de Crăciun, o mențiune în limba sârbă cu numele „Akakius”. Se mai regăsesc de asemenea și blazonul „Altbach”, aparținând unui pelerin din sudul Germaniei, dar și un desen cu cărbune al familiei nobiliare von Rümlingen din Berna, Elveția — o familie patriciană influentă în Evul Mediu.
Cel mai numeros grup de inscripții provine de la creștini vorbitori de arabă din Orientul Mijlociu.
O descoperire remarcabilă este un fragment de inscripție arabă care conține expresia: „…ya al-Ḥalabīya”. Forma gramaticală sugerează că autorul era o femeie pelerin din orașul Alep (Siria), fapt extrem de rar documentat în contextul pelerinajelor medievale.
„Spre deosebire de creștini, care foloseau cărbune sau creion pentru inscripții, pelerinii musulmani și-au gravat mesajele direct în piatră — probabil ca act simbolic de posesie, în caz că locul revenea creștinilor”, au mai dezvăluit cercetătorii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
