Zi neagră pentru atletismul românesc, cea mai tânără campioană olimpică „a zburat după sulița ei”. Nu puțini au fost românii care au scris, la propriu, istoria lumii, în diverse domenii. De Nadia Comăneci, prima gimnastă care a obținut 10 absolut la Olimpiadă, practic, nu există om pe planetă care să nu fi auzit. Dar tot România a pus în istoria Olimpiadelor pe cea mai tânără campioană olimpică la atletism, Mihaela Peneș.
Se știe, surprizele sunt ingredientele esențiale ale marilor competiții sportive. Cu puțin înainte de a pleca spre Japonia, o adolescentă îi promitea mamei: „Nu merg doar să particip, merg să câștig medalia de aur!”. Și Mihaela Peneș s-a ținut de cuvânt, împlinindu-și cel mai frumos vis la Tokyo, devenind cea mai tânără olimpică. „Când visezi la ceva timp de trei ani și îți dorești cu ardoare să se realizeze, este un motiv de bucurie absolută!”, mărturisea, după multe decenii, „copilul de aur” al atletismului românesc.
Unul dintre cele mai neașteptate momente din istoria atletismului românesc s-a petrecut în 1964, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, când o adolescentă absolut necunoscută, apărută „ de niciunde”, în vârstă de doar 17 ani, a reușit să câștige aurul olimpic.
La 17 ani, Mihaela Peneș a devenit cea mai tânără campioană olimpică la atletsim. Ea a concurat la aruncarea suliței (Facebook)
Această debutantă într-o competiție de o asemenea anvergură a fost nimeni Mihaela Peneș, care a devenit, atunci, cea mai tânără campioană olimpică a României. S-a născut pe 22 iulie 1947. Mama ei era gimnastă de performanță, iar tatăl era și el pasionat de sport.
Cu așa părinți, era evident că fata va călca pe urmele lor. În copilăria mică a făcut mai întâi înot, apoi handbal și baschet, dar a trecut la atletism datorită mamei sale, care a simțit ce sport i se potrivește cel mai bine. În 1963, Mihaela Peneș a câștigat campionatele naționale de juniori, stabilind un record național la aruncarea suliței, iar din 1964 a concurat ca senior.
Românca, cea mai tânără campioană olimpică la atletism
În același an, 1964, a participat la prima ei Olimpiadă, la Tokyo. Întreaga comunitate sportivă mondială a fost șocată de performanța româncei. Previziunile favorizau o altă sportivă, pe rusoaica Elvira Ozolina, campioana de la Roma și deținătoarea recordului mondial. Însă, contrar așteptărilor, finala de la Tokyo a avut un alt rezultat spectaculos.
Delegația României la Jocurile Olimpice de la Tokyo 1964 (Facebook)
Mihaela Peneș a ajuns la Tokyo cu un record personal de 55,38 m, dar în calificări, prima ei aruncare a măsurat doar 43,00 m, trădând emoțiile intense cu care se confrunta adolescenta. Cu toate acestea, a reușit să își revină și, cu un ultim efort, a aruncat 51,19 m, obținând astfel calificarea în finală.
Următoarele ore au fost pline de tensiune și speranță, știind că avea o promisiune de respectat. Așa cum a povestit mai târziu, în acele momente și-a amintit de copilărie și de familia sa sportivă: mama, campioană națională la gimnastică în anii 1930, și tatăl, pasionat de motociclism, conform Fra.ro.
„Abia după concurs am realizat ce am obținut”
„Mama m-a încurajat întotdeauna. Mi-a spus de la început că aruncarea suliței este proba care mi se potrivește. Este spectaculoasă și energică, fiind convinsă că aceasta va fi disciplina în care mă voi afirma”, a mai povestit sportiva, ulterior.
Calificarea în finală a fost, în sine, o performanță extraordinară pentru o sportivă atât de tânără, într-o disciplină în care maturitatea și anii de antrenament sunt esențiali. Dar Mihaela nu s-a lăsat intimidată, chiar dacă a fost prima care a intrat în concurs.
Mihaela Peneș a practicat aruncarea suliței la inițiativa mamei ei, campioană națională la gimnastică (Facebook)
„După calificări, în drumul spre hotel, mă gândeam: Mihaela, ești singură, foarte singură pe un stadion cu 70.000 de spectatori. Trebuie să-ți găsești forțele interioare pentru a face față așteptărilor. Așa că, în acea după-amiază, m-am întors pe stadion extrem de calmă. Eram convinsă că voi câștiga medalia de aur!”
Tinerețea, entuziasmul și dorința Mihaelei s-au combinat perfect, iar prima ei aruncare din finală a propulsat sulița la 60,54 m. Această performanță le-a lăsat practic fără replică pe Ozolina și pe celelalte competitoare. „Abia după concurs am realizat ce am obținut, deși nu simțeam pe deplin semnificația unei medalii de aur. Parcă eram în transă. De altfel, mult timp m-am simțit deasupra tuturor”, și-a mai amintit Mihaela Peneș.
Peste patru ani, la doar 21 de ani, Mihaela Peneș a câștigat medalia de argint la Jocurile Olimpice din Ciudad de Mexico (1968), confirmând, încă o dată, valoarea sa extraordinară și capacitatea de a se mobiliza în momentele critice ale carierei sale sportive.
Mihaela Peneș a murit într-un azil de bătrâni
După ce și-a terminat cariera activă, Mihaela Peneș a continuat ca antrenor și oficial de atletism. În 1990 s-a alăturat Comitetului Olimpic Român, iar în 1995 a devenit șef al Departamentului Internațional, ocupând, în perioada ianuarie – aprilie 1999 funcția de secretar general al acestuia.
Scriitorul și politicianul Inocențiu Voinea a scris despre ea. El a povestit că a aflat de la fosta mare atletă Paula Ivan că Mihaela Peneș și-a trăit ultimii ani din viață într-un azil de bătrâni, dar, așa cum i-a cerut aceasta, a păstrat secretul. Fosta olimpică nu voia să se știe de ea.S-a stins la 77 de ani.
Ultimii ani, Mihaela Peneș i-a trăit în discreție maximă într-un azil de bătrâni, acolo unde a și încetat din viață, joi (Facebook)
„Mihaela Peneș se retrăsese nu numai din lumina reflectoarelor, ci și din lume. O vreme s-a știut că s-a călugărit. Apoi nu s-a mai știut nimic. Paula îi mai trimitea, după ce s-au regăsit, pe cineva pentru a-i mai lua pietrele anilor de pe picioare, de pe trup cu câte un masaj.
Mai vorbeau prin mesaje, și de aceea vestea plecării ei din această lume a întristat-o rău pe Paula. Nu mai avea pentru cine ține secretul. M-a sunat și mi-a spus. Joi s-a dus. Au durat formalitățile mai mult decât cele trei zile, după scripturi, și abia astăzi (n.r. luni, 2 septembrie) a fost înmormântată la Bellu, lângă familia ei.
N-am puterea să scriu acum mai mult despre Mihaela Peneș, cea care, urcată în avionul spre Tokyo când scara se ridica, s-a întors cu medalia de aur pe piept, la 17 ani. I-am scris povestea, spusă mie de ea, într-una dintre cărțile mele. Poate am să redau câteva pasaje, dar nu acum. Acum sunt trist. E prea proaspătă vestea. Nici Wikipedia n-a aflat…”, a mai notat acesta.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
