Misterul Teoremei lui Pitagora. Se pare că acesta ar fi „împrumutat”-o de la altă civilizație

În lumina ultimelor descoperiri științifice se pare că Pitagora ar fi „împrumutat” celebra teoremă cere a ajuns să îi poarte numele de la o civilizație străveche. Teorema lui Pitagora este o formulă reper în geometria euclidiană, constituind o relație între cele trei laturi ale unui triunghi dreptunghic. Teorema lui Pitagora afirmă că în orice triunghi dreptunghic, suma pătratelor catetelor este egală cu pătratul ipotenuzei (latura opusă unghiului drept).

Teorema poate fi scrisă sub forma unei relații între cele trei laturi a, b și c, câteodată denumită relația lui Pitagora: a2+b2=c2,unde c reprezintă lungimea ipotenuzei, iar a și b lungimile celorlalte două laturi ale triunghiului. Formula matematică a ajuns să poarte numele celebrului matematician din Grecia Antică deoarece el a cel  care, în mod tradițional, a fost recunoscut pentru prima demonstrație a formulei.

Misterul Teoremei lui Pitagora

În timp ce Pitagora este creditat pe scară largă drept „părintele” teoremei, se pare că acesta a „împrumutat-o” de la babilonienii antici. Aceștia cunoșteau de secole perfect relația existent între laturile oricărui triunghi dreptunghic. Arheologii au descoperit tăblițe babiloniene datând din 1800 – 1600 Î.Hr. care, prin textul pe care îl conțin, demonstrează înțelegerea și aplicarea acestei teoreme, precum si a altor concepte matematice avansate.

Primul număr irațional cunoscut, rădăcina pătrată din 2, a fost, de asemenea, recunoscut și de babilonieni. Asocierea lui Pitagora cu teorema se datorează probabil practicilor adepților săi.  Așa cum știți, nicio scriere originala a lui Pitagora nu a supraviețuit trecerii timpului, iar cunoștințele din școala sa, Semicercul lui Pitagora, i-au fost adesea atribuite. În ciuda faptului că nu a fost inițiatorul teoremei, școala lui Pitagora a jucat un rol cheie în popularizarea formulei matematice.

Tăblița babiloniană veche de milenii

Cunoscută sub numele de Si.427, tăblița de lut a fost folosită de topografii din Babilonul Antic pentru a trasa limite exacte și este gravată cu marcaje cuneiforme care formează un tabel matematic care instruiește cititorul despre cum să realizeze triunghiuri dreptunghice corecte.

Ea a fost descoperită de o expediție arheologică franceză în 1894 și este găzduită în prezent în Muzeul Arheologic din Istanbul. Abia acum aproximativ 3 ani cercetătorii au descoperit semnificația marcajelor sale antice și faptul că textul explică Teorema lui Pitagora cu aproape un mileniu înaintea nașterii celebrului matematician și filosof.

Cine a fost Pitagora și importanța filosofiei sale matematice

Pitagora sau Pythagoras s-a născut în secolul al VI-lea î.Hr. Era ionian, originar din insula Samos, dar a emigrat la Crotone, în Italia de sud, unde a întemeiat școala ce-i poartă numele, cea dintâi școală italică a Greciei antice. Filosof și matematician, el e considerat întemeietorul pitagorismului, un curent filosofic ce punea la baza întregii realități, teoria numerelor și a armoniei. Tradiția îi atribuie descoperirea teoremei geometrice și a tablei înmulțirii.

Pe lângă faptul că a fost întemeietor de școală și un mare educator și învățător și se spune că a fost și un atlet desăvârșit, conform modei vremii. Poeții, filosofii antici, Platon însuși, făceau sport, asemeni comandanților militari. Pitagora pare să nu fi scris nimic. Doctrina filosofică a pitagorismului ne este totuși destul de bine cunoscută din lucrările lui Aristotel și Sextus Empiricus, precum și din lucrări ale pitagoricienilor de mai târziu.

Ideea filosofică principală a pitagorismului este că numerele reprezintă esența lucrurilor, iar universul este un sistem ordonat și armonios de numere și raporturi numerice.

Inclusiv sunetele muzicale sunt explicate de pitagoricieni prin teoria armoniei numerice. Astfel, diferențele dintre sunete le apar ca raporturi numerice, sunetele muzicale fiind astfel determinabile matematic. Pitagora stabilește raporturile numerice pentru principalele intervale muzicale: octava 2:1; cvinta 3:2; cvarta 4:3; ton 9:8. De asemenea, merită amintit că pitagoricienii credeau în natura distinctă a sufletului față de cea a trupului. Pitagora credea că sufletul este pur și nevinovat, dar se află închis în trup ca într-un mormânt.

Sursa foto: Instagram