Simona Ionescu / Redactor Șef

Declarația despre monstrul din Loch Ness a celebrului cercetător Adrian Shine marchează un moment major într-o poveste care a fascinat generații și a alimentat una dintre cele mai rezistente legende ale lumii moderne.

Verdict după 60 de ani. Monstrul din Loch Ness a fost „ucis” definitiv de cel mai mare vânător al său

După ce a petrecut mai bine de șase decenii căutând în apele lacului Loch Ness dovezi ale existenței legendarei creaturi, unul dintre cei mai dedicați și mai cunoscuți vânători ai lui Nessie din lume, cercetătorul Adrian Shine, a ajuns la o concluzie sfâșietoare.

În urma unor ani întregi de investigații, interviuri cu martori oculari, scanări sonar și nenumărate ore petrecute monitorizând lacul, el a declarat public că acum consideră că Monstrul din Loch Ness este, cel mai probabil, un mit, și nu un animal real încă nedescoperit.

Anunț important într-unul dintre cele mai mari și mai persistente mistere ale lumii

Timp de generații, misterul lui Nessie a fascinat milioane de oameni, inspirând cărți, documentare, expediții științifice și nesfârșite speculații despre ceea ce s-ar putea ascunde sub apele întunecate ale celui mai faimos lac din Scoția. Însă acest cercetător veteran afirmă că dovezile existente pur și simplu nu susțin existența creaturii.

Deși mulți dintre cei care cred în Nessie refuză să renunțe la speranță, anunțul său marchează un moment important într-unul dintre cele mai mari și mai persistente mistere ale lumii. Este o declarație cu greutate, după aproape un secol monstrul fiind transformat dintr-o poveste locală într-un simbol planetar al misterului, alimentat de presă, turism și de fascinația publicului pentru ceea ce știința nu a reușit încă să explice complet.

Una dintre cele mai vechi referințe asupra monstrului datează din anul 565

Verdict după 60 de ani. Monstrul din Loch Ness a fost „ucis” definitiv de cel mai mare vânător al său
Celebrul cercetător Adrian Shine
Sursă foto: instagram

Rădăcinile legendei sunt însă mult mai vechi. Potrivit Britannica și PBS, una dintre cele mai vechi referințe apare în relatarea despre Sfântul Columba, din anul 565, când un „animal de apă” ar fi fost văzut în zona râului Ness. Totuși, istoricii subliniază că astfel de episoade țin mai degrabă de folclor decât de dovada că monstrul ar fi existat cu adevărat.

Mitul modern a explodat în 1933, după ce Inverness Courier a publicat relatarea lui Aldie Mackay despre o apariție neobișnuită pe lac. BBC notează că tocmai atunci editorul publicației a popularizat termenul „monster”, iar din acel moment monstrul a intrat definitiv în vocabularul lumii. Un an mai târziu, celebra „fotografie a chirurgului” a făcut înconjurul planetei și a fixat imaginea clasică a celebrului monstru: gât lung, cap mic, siluetă preistorică.

Loch Ness are aproximativ 37 de kilometri lungime și atinge circa 230 de metri adâncime

Problema este că fotografia-simbol s-a prăbușit spectaculos. Conform BBC și PBS, imaginea din 1934 a fost demontată ca farsă în 1994, la 60 de ani după publicare, când au apărut detalii despre un model montat pe un submarin-jucărie. Pentru mulți cercetători, acesta a fost momentul în care monstrul a trecut din zona „posibilului” în zona mitologiei moderne, chiar dacă entuziasmul public nu a dispărut. Și totuși, misterul a continuat să atragă investigații serioase.

Loch Ness nu este un simplu lac de poveste: are aproximativ 37 de kilometri lungime, atinge circa 230 de metri adâncime și, potrivit Visit Inverness Loch Ness, deține cel mai mare volum de apă dulce din Marea Britanie. Tocmai această geografie a făcut credibilă, pentru mulți ani, ideea că monstrul s-ar putea ascunde într-un spațiu greu de cartografiat complet.

Oamenii de știință nu au descoperit urmele unui monstru, ci ADN de țipar

Verdict după 60 de ani. Monstrul din Loch Ness a fost „ucis” definitiv de cel mai mare vânător al său. Expedițiile cu sonar au produs, de-a lungul deceniilor, câteva contacte neexplicate, dar niciunul nu a oferit dovada decisivă.

Mai importantă a fost cercetarea genetică relatată de BBC, bazată pe analiza ADN-ului din apă, care nu a găsit urme de plesiozaur, rechin, sturion sau alt mare prădător necunoscut. În schimb, a identificat cantități mari de ADN de țipar, deschizând ipoteza că o parte dintre observații ar putea fi explicate de exemplare mari de țipar, nu de monstrul din imaginarul colectiv.

Interesant de citit: Adolf Hitler picta icoane înainte să devină un monstru. Cum arată pictura sa cu Fecioara Maria

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.


Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Recomandarile noastre
Stiri parteneri