Simona Ionescu / Redactor Șef
O piramidă antică din Mexic, adesea trecută cu vederea, conținea în camerele sale subterane bazine cu un element rar, ceea ce a dus la apariția unor teorii noi care sugerează că structura ar fi putut avea un scop ascuns, șocant. Templul lui Quetzalcoatl, cunoscut și sub numele de Piramida Șarpelui cu Pene, din orașul antic Teotihuacan, este considerat a fi fost construit acum aproximativ 1.800 – 1.900 de ani.
Structura misterioasă este înconjurată de numeroase teorii conspirative, variind de la ideea că a fost o centrală electrică antică, până la ipoteza că ar fi fost motorul unei nave extraterestre.
O descoperire făcută în 2015 a sugerat că civilizația antică din Teotihuacan ar fi folosit templul pentru a „privi în lumea supranaturală”. Cercetătorii au descoperit „cantități mari” de mercur lichid, un element rar și toxic, în camere ascunse la capătul unui tunel lung de 103 metri.
Mercurul lichid are un luciu aparte și proprietăți reflectorizante, asemănătoare cu apa sau o oglindă. În credințele vechi, apa era văzută ca o poartă spre divinitate sau lumea de dincolo, făcând legătura între cei vii și tărâmurile supranaturale.
Cercetătorul mexican Sergio Gómez a susținut că civilizația din Teotihuacan ar fi umplut acea cameră cu bazine de mercur pentru a crea o „poartă către lumea de dincolo” destinată unui conducător mezoamerican necunoscut până acum. Deși descoperirea a fost făcută în urmă cu un deceniu, ea a redevenit virală pe rețelele sociale, captivând din nou imaginația publicului.
O altă teorie legată de această descoperire remarcabilă face legătura între mercurul lichid și o altă substanță descoperită la fața locului: mica. Pe lângă bazinele de mercur, cercetătorii au descoperit foi mari de mică – un mineral silicat lucios cu proprietăți izolante.
Deși echipa lui Gómez a sugerat că aceste materiale făceau parte dintr-un ritual elaborat, speculațiile mai recente susțin că mercurul lichid și mica erau de fapt componentele-cheie ale unui dispozitiv de generare a energiei aflat în interiorul structurii.
Până în prezent, arheologii au mai găsit „râuri” de mercur lichid doar într-o altă structură asemănătoare cu o piramidă din lume – Mausoleul Primului Împărat Qin din China – ceea ce face utilizarea acestui element în construcții antice cu atât mai enigmatică.
Între timp, oamenii de știință încearcă să stabilească dacă Marea Piramidă din Giza, Egipt, a fost de fapt o centrală antică, după ce au descoperit indicii că structura ar putea amplifica unde energetice din spațiu.
Aceste teorii au câștigat și mai multă tracțiune după ce au apărut dovezi că un oraș vast s-ar putea afla sub piramida din Giza.
Până acum, expedițiile din Mesoamerica au găsit doar urme minore de mercur lichid la un sit olmec și două situri mayașe.
Săpături efectuate la începutul anilor 1900 au descoperit mică răspândită în întreg orașul Teotihuacan, iar echipa lui Gómez a găsit și mai multă mică tapetând camerele Piramidei Soarelui și tunelul de sub Piramida Șarpelui cu Pene.
Annabeth Headrick, profesor de istoria artei la Universitatea din Denver, specializată în culturile mezoamericane, a spus după descoperire: „Oglinzile erau considerate o cale de acces către lumea supranaturală, un mod de a prevedea viitorul”.
„Multe obiecte ritualice erau făcute reflectorizante cu mică”, a declarat Headrick.
Ceea ce face această descoperire cu adevărat ciudată este faptul că una dintre principalele surse de mică aflate în apropiere de Teotihuacan se află în Brazilia, la aproximativ 7.400 de kilometri distanță.
În plus, mercurul nu există în mod natural în formă lichidă, ceea ce înseamnă că mezoamericanii antici au fost nevoiți să urmeze un proces extrem de dificil și periculos pentru a-l extrage dintr-o rocă numită cinabru – o piatră roșiatică formată din sulfură de mercur solidă.
Ei ar fi trebuit să încălzească această rocă până când mercurul începea să se topească și apoi să transporte în siguranță elementul extrem de toxic până la tunelul piramidei – totul fără a muri din cauza expunerii.
Echipa lui Gómez a argumentat că mercurul și mica făceau parte dintr-un ritual care marca trecerea unui rege mezoamerican necunoscut către lumea de dincolo.
Cu toate acestea, susținătorii teoriei centralei energetice din jurul Templului lui Quetzalcoatl argumentează că arheologii nu au identificat niciodată cine a fost acel conducător al Teotihuacanului și nu au descoperit nicio cameră funerară regală în orașul antic.
Lipsa unei camere funerare regale a alimentat și mai mult speculațiile conform cărora mica și mercurul erau componentele unui dispozitiv mecanic de generare a energiei – construit cu peste 1.700 de ani înainte de apariția primei centrale electrice moderne.
Teoreticienii „astronauților antici” au câștigat popularitate în cultura pop datorită teoriilor lor nefondate care sugerează că multe dintre misterele antice sunt dovezi ale contactului umanității timpurii cu extratereștri.
Unele dintre aceste teorii marginale susțin că proprietățile conductoare ale mercurului lichid ar fi putut contribui la alimentarea unui dispozitiv electromagnetic sau de propulsie.
Alte teorii afirmă că bazinele cu mercur din tunel ar fi putut face parte dintr-un sistem în circuit închis, generând electricitate sau câmpuri electromagnetice în combinație cu alte materiale sau structuri.
Având în vedere că mica este un excelent izolator termic și electric, aceleași teorii susțin că mineralul a fost folosit pentru a canaliza sau a conține energia în interiorul piramidei și al tunelului.
Foile care acopereau tunelurile și camerele de sub piramidă ar fi putut crea un sistem asemănător unui „condensator”, capabil să stocheze sau să direcționeze energia.
Totuși, cercetătorii nu au descoperit nicio dovadă concretă care să susțină aceste teorii – în afară de prezența neobișnuită a celor două materiale în structura antică.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
