Orașul subteran Nushabad, o minune a arhitecturii și ingineriei antice. A fost descoperit întâmplător

Orașul subteran Nushabad, una dintre cele mai vechi așezări din lume, construit pentru a proteja locuitorii de invaziile frecvente și temperaturile extreme, a fost descoperit întâmplător.

Ce spune legenda

Numele Nushabad poate fi tradus prin „orașul apei reci și gustoase” și este legat de modul în care a luat naștere orașul. Conform unei versiuni a poveștii, un rege sasanid se afla într-o zi în trecere prin zonă și a băut apă dintr-un izvor.

Impresionat de calitatea curată a apei, el a ordonat construirea unui oraș în jurul acestuia. Regele a numit apoi orașul „Anoushabad”, ceea ce înseamnă „orașul apei reci și gustoase”, care va deveni mai târziu Nushabad.

Dotat cu puțuri de ventilație care permit aerului să intre și să iasă din Nushabad, în timp ce apa proaspătă este furnizată de izvor

De dimensiuni impresionante, orașul subteran Nushabad din Iran a fost complet necunoscut până în urmă cu un deceniu, când un locuitor a dat peste un tunel în timp ce săpa un șanț de canalizare în casa sa.

Potrivit specialiștilor, acesta e situat la o adâncime cuprinsă între 3 și 18 metri. Rețeaua labirintică era compusă din trei etaje de tuneluri, camere, conducte de aer, scări, canale și capcane, fiind considerată o minune a arhitecturii și ingineriei antice.

Orașul subteran a fost construit pentru a ascunde copiii, femeile și bătrânii de invadatori. Invazia mongolă din Iran din secolul al XIII-lea este un exemplu bine cunoscut în acest sens. Când răufăcătorii ajungeau în orașul de la suprafață, îl găseau gol, deoarece locuitorii se ascundeau în orașul subteran.

Pe o singură intrare, se poate strecura în orașul subteran doar o singură persoană

Se pare că Nushabad a fost folosit în acest fel de-a lungul istoriei Iranului, până în perioada Qajar. Interesant este faptul că, deși se poate intra în orașul subteran prin mai multe puncte, acestea sunt atât de strânse încât poate pătrunde o singură persoană.

Orașul este dotat cu puțuri de ventilație care permit aerului să intre și să iasă din Nushabad, în timp ce apa proaspătă este furnizată de izvor. Acest lucru a însemnat că refugiații au putut rămâne în orașul subteran pentru perioade lungi de timp.

Fiecare familie avea propria cameră

De asemenea, s-a sugerat că ar fi existat și unele zone de depozitare a alimentelor. De-a lungul căilor săpate ale orașului au fost descoperite diverse încăperi, iar pervazurile au fost săpate pentru a servi drept bănci/paturi pentru oameni.

Fiecare familie avea un fel de cameră proprie, cu un tunel care curgea de-a lungul acestor camere, similar cu holul unui hotel. La Nushabad au fost găsite vase de lut și instrumente de piatră din perioadele sasanidă, ilkhanidă și safavidă, ceea ce indică faptul că orașul a fost folosit în aceste perioade.