Simona Ionescu / Redactor Șef
Unii cercetători sugerează că francmasoneria de astăzi își are rădăcinile în tradițiile mistice mai vechi ale rozicrucienilor, o organizație secretă despre care se spune că datează încă din Antichitate. Documentele disponibile în prezent în Franța susțin că Ordinul Rozicrucian („Crucea Trandafirie”) a fost fondat în 1188 de către un cavaler templier numit Jean de Gisors, precursor al masonilor, care era vasalul regelui englez Henric al II-lea și primul Mare Maestru de sine stătător al Ordinului Sionului.
Cu toate acestea, o serie de autori moderni susțin că francmasoneria și rozicrucianismul erau de fapt inițial două filozofii separate, care s-au unit abia în secolul al XVIII-lea, sub influența organizației Illuminati asupra francmasoneriei.
Rozicrucienii pretind că arborele lor genealogic își are originile în Egiptul Antic, însă acest nume a apărut abia între anii 1614 și 1615, odată cu publicarea a două broșuri. Una dintre ele, intitulată „Fama Fraternitatis Rosae Crucis” (Raport despre Frăția Rozicrucienilor), se presupune că ar fi fost scrisă de un anume Christian Rosenkreuz.
Acesta își descria călătoriile în Țara Sfântă și regiunea Mării Mediterane, în timpul cărora a dobândit cunoștințe ezoterice de factură orientală. După ce a studiat alături de iluminații Alumbrados din Spania, Rosenkreuz s-a întors în Germania, unde a fondat Ordinul Crucii Trandafirii.
În ceea ce privește denumirea ordinului, aceasta a fost interpretată în diverse moduri, fiind considerată fie un simplu joc de cuvinte pornit de la numele Rosenkreuz, fie un simbol chimic pentru „lumină” (sursa cunoașterii).
Alte interpretări au pretins că reprezintă o referire la Crucea plină de sânge pe care a fost răstignit Iisus, fie la crucea roșie pictată pe scuturile Cavalerilor Templieri
Cu privire la originea acestui ordin misterios, liderul francmason al Revoluției Franceze, contele Mirabeau, pretindea că rozicrucienii nu erau decât Cavalerii Templieri continuați sub un alt nume.
Broșurile cunoscute sub numele de „Manifestele Rozicruciene”, dezvăluiau existența acestei frății secrete și promiteau o epocă a iluminării, însoțită de dezvăluirea secretelor antice. Probabil autorul acestora este Johannes Valentinus Andreae ( (1586-1654), un preot luteran german care a călătorit mult în Europa.
O publicație rozicruciană, intitulată „Chemische Hochzeit” (Nunta elementelor chimice) și atribuită lui Christian Rosenkreuz, era plină de referințe simbolice la Ordinul Cavalerilor Templieri. Acest lucru a speriat Biserica Catolică, fapt ce a dus la confiscarea acesteia, împreună cu Manifestele Rozicruciene.
Rozicrucienii erau considerați sataniști de către Biserica Catolică, fiind acuzați că încheiau pacte cu Diavolul și sacrificau copii. Alții îi considerau strămoșii cercetării științifice moderne și protectorii secretelor antice.
De asemenea, se știe că în trecut unii rozicrucieni practicau alchimia materială și operativă – încercau să obțină aur pur din metale comune (cum ar fi plumbul). În orice caz, nu există dovezi conform cărora rozicrucienii aveau avere rezultată din aceste practici alchimice.
Personalități importante rozicruciene includ pe Dante Alighieri, dr. John Dee, Robert Fludd și Sir Francis Bacon. Rozicrucienii sunt considerați a fi avut un rol important în apariția Renașterii și a Bisericii Angliei, fiind persecutați atât de Biserica Catolică, cât și de protestanți.
La o privire mai atentă, rozicrucienii ar putea fi chiar strămoșii francmasoneriei moderne. Liderii rozicrucieni Christopher Wren și Elias Ashmole au întemeiat Masoneria Speculativă, bazată pe idei rozicruciene, iar aceasta a devenit ulterior un aspect fundamental al francmasoneriei. Astfel, rozicrucienii și francmasonii au început să se contopească, ajungând să fie considerați aproape la fel de către un observator exterior.
Ordinul Rozicrucian a deschis reprezentanțe locale în orașele importante ale lumii. În funcție de numărul membrilor, acestea se numesc Lojă, Capitoliu sau Pronaos. Indiferent de statut, acestea sunt locuri de întâlnire în care se perpetuează aspectul oral al tradiției rozicruciene.
În virtutea deschiderii spirituale, Ordinul tratează cu același mare respect toate „Cărțile Sfinte”: Biblia, Coranul, Upanișadele etc. În credința rozicruciană, cel mai important dintre maeștrii spirituali nu este nici Moise, nici Buddha, nici Isus, nici Mahomed, ci propriul „Maestru Interior”, care este încarnarea unei părți din Dumnezeu în fiecare dintre noi.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
