Povestea lui Wojtek, ursul sirian care a ajuns soldat. I-a ajutat pe polonezi să îi bată pe nemți în război. Foto

Când oamenii află că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldații Corpului 2 Polonez, comandați de generalul Władysław Anders, au transformat un urs brun sirian în mascota lor și, în cele din urmă, într-un caporal, mulți nu pot crede ceea ce aud.  

Dar totul este adevărat. În absența celor dragi, Wojtek a devenit un fel de copil sau frate adoptiv pentru soldații polonezi, aflați atât de departe de casă. Există imagini de arhivă cu Wojtek jucându-se și luptând amical cu soldații polonezi, precum și fotografii în care mănâncă din gamelele lor și se bălăcește în mare alături de camarazii săi umani.  

Se spun povești despre Wojtek bând bere, în timp ce alții cred că sticlele erau umplute cu apă sau lapte condensat, deoarece alcoolul era o marfă prețioasă în timpul războiului. Relația dintre ursul sirian și soldații polonezi care l-au salvat a fost descrisă de mulți drept incredibil de apropiată.  

Povestea lui Wojtek, ursul sirian adoptat de polonezi, fascinează și acum 

Alan Pollock, dramaturg și autor al cărții pentru copii „Ursul care a mers la război”, transformată într-o piesă de teatru, crede că în centrul acestei povești se află un adevăr universal – toată lumea are nevoie să iubească și să fie iubită.  

„Toți acești bărbați sunt separați de familiile lor. Nu știu ce s-a întâmplat cu mamele, soțiile, surorile sau copiii lor și găsesc acest pui de urs, furat de vânători, pe care îl cumpără și îl cresc ca pe copilul lor. Și ursul crește crezând că este om”, a declarat autorul.   

De la pui orfan la soldat  

Povestea remarcabilă a lui Wojtek începe în aprilie 1942, când este descoperit în Iran de câțiva prizonieri de război polonezi, transportați dintr-un lagăr de muncă siberian spre Egipt.  

Ursul, oferit drept cadou soldaților din Compania 22 de Aprovizionare cu Artilerie, avea să devină un simbol al moralului ridicat pentru camarazii săi și o sursă de speranță chiar și pentru cei care nu l-au întâlnit niciodată.  

După una dintre ultimele reprezentații ale piesei „Ursul care a mers la război”, Pollock a fost abordat de o femeie poloneză în lacrimi, a cărei poveste l-a emoționat profund.  

„Tatăl ei a fost parte din rezistența poloneză împotriva ocupației sovietice și, la un moment dat, a fost într-o stare de disperare totală, chiar sinucigaș. Apoi, în jurul anului 1944, un prieten i-a spus povestea lui Wojtek. Și acel prieten i-a zis: Nu renunța la speranță. Uite, chiar și animalele luptă. Se pare că acest lucru i-a dat tatălui ei puterea de a continua lupta”, a relatat autorul povestea femeii.   

Wojtek a fost trimis la război, alături de camarazii săi 

Când a ajuns la maturitate, Wojtek era mai mult decât capabil să ucidă pe oricine, dar cei care l-au cunoscut îl vedeau ca pe un uriaș blând, care chiar dormea în corturile soldaților.  

Când armata lui Anders a primit ordin să plece pe mare spre Italia, au apărut probleme – Wojtek nu avea voie să călătorească cu ei. Însă soldații nu erau dispuși să-și abandoneze camaradul.  

 „Soldații au spus: Ori merge și ursul cu noi, ori niciunul dintre noi nu pleacă. Vom face revoltă”, a povestit Pollock. 

Așa a ajuns un urs să devină soldat. După ce i s-a acordat gradul de soldat, un număr de serviciu și un carnet de soldat, Wojtek a fost îmbarcat spre Italia, unde avea să-și câștige statutul legendar.  

Ursul transporta lăzi grele de muniție

Unul dintre momentele incredibile din această poveste este rolul pe care Wojtek l-a jucat în cea mai sângeroasă bătălie din campania italiană.  

„Există multiple mărturii care confirmă că, în timpul Bătăliei de la Monte Cassino, Wojtek chiar a transportat lăzi de muniție”, a spus Pollock. 

Probabil imitând ceea ce vedea la camarazii săi, Wojtek se ridica pe labele din spate și transporta lăzile grele acolo unde era nevoie, uimind soldații aliați care priveau scena.  

După patru luni de lupte intense, bătălia s-a încheiat pe 18 mai 1944, când soldații Corpului 2 Polonez au ajuns în vârful Muntelui Cassino și au găsit mănăstirea de acolo complet distrusă.  

A fost avansat la grad de caporal 

După bătălie, Soldatul Wojtek a fost avansat la gradul de caporal și a devenit simbolul oficial al Companiei 22 de Aprovizionare cu Artilerie, fiind reprezentat pe emblema unității purtând un obuz în brațe.  

„Un alt lucru minunat era că adora să stea în fața camioanelor, iar oamenii se prăbușeau în șanțuri de surpriză sau teroare. Există o medalie de campanie cu imaginea lui purtând obuzul. Este un simbol de mare mândrie. Fiecare copil polonez cunoaște această poveste”, a spus Pollock.

Pollock nu crede că Wojtek a fost speriat în timpul bătăliei. 

„Nu cred că îi era frică, ci era curios. Evident, urșii adoră mâncarea, așa că mereu rămânea blocat pe jumătate în ferestre sau alerga după găini, dacă simțea că ar putea găsi ceva de mâncare”.  

Wojtek a ajuns la Grădina Zoologică din Edinburgh, după război   

După război, Polonia a căzut sub control comunist, ceea ce a însemnat că majoritatea soldaților polonezi care au luptat alături de britanici nu s-au putut întoarce acasă. Inițial, Wojtek și camarazii săi au rămas la fosta bază RAF Winfield din Scoția.  

Însă, pe 15 noiembrie 1947, Wojtek a fost mutat la Grădina Zoologică din Edinburgh, unde, crede Pollock, nu s-a simțit niciodată în largul său.  

„Odată ce soldații au fost demobilizați și au început să-și construiască vieți în calitate de civili, nu mai exista un loc pentru urs, așa că a ajuns la zoo, unde a trăit până în 1963. Cred cu adevărat că a fost foarte nefericit”, a spus autorul Alan Pollock. 

Ludwik Jaszczur, un fost soldat polonez care a servit alături de Wojtek și care a condus un atelier de pielărie în Edinburgh până la vârsta de 94 de ani, a spus:  

„Vă spun adevărul, Wojtek ne-a ajutat să câștigăm Al Doilea Război Mondial”.