Reședința oficială a prințului și prințesei de Wales, William și Kate, este Palatul Kensington, un loc plin de istorie, unde mulți viitori regi și regine și-au trăit copilăria, adolescența și uneori și parte din viața adultă. În grădina Palatului se află statuia impozantă a reginei Victoria, care a influențat o epocă și care, de altfel, a pus ochii prima oară pe prințul Albert pe când locuia aici. Cât despre cine a realizat construcția, imortalizând-o astfel pe vecie, aceasta a fost nimeni alta decât fiica sa, prințesa care a sfidat societatea vremii și a cărei viață e ascunsă și acum în arhivele interzise.
Prințesa Louise a fost al șaselea copil al reginei Victoria, o femeie cunoscută pentru aversiunea față de bebeluși, iar de la primul ei țipăt, Maiestatea Sa a fost înclinată să o considere pe Louise ciudată și dificilă.
Când era într-o dispoziție generoasă, regina atribuia personalitatea determinată și plină de spirit a fiicei sale faptului că aceasta s-a născut în 1848, anul revoluțiilor.
„S-a născut în vremuri pline de evenimente și ar trebui să fie ceva deosebit ca urmare”, obișnuia regina să spună.
Prințesa Louise, pictată de însăși mama ei, regina Victoria Foto: Wikipedia
Când nu era generoasă, ceea ce se întâmpla de cele mai multe ori, insista că „Loosy” era întârziată.
„Dumnezeu să binecuvânteze copilul drag – care este atât de afectuos și are atât de multe dificultăți de înfruntat”, îi scria Victoria surorii mai mari a Louisei, Vicky, în 1864.
„Sper și am încredere că le va depăși… și va deveni în continuare un membru foarte util al familiei umane”.
„O altă rudă excentrică”
Chiar și după standardele înșelătoare și auto-iluzorii ale Reginei Victoria, aceasta era o mare minciună. Louise nu doar că era mai inteligentă decât majoritatea celor opt frați ai săi, dar era, în ciuda unei creșteri haotice, extrem de abilă din punct de vedere emoțional.
Deși acest lucru avea să-i aducă unele suferințe în chestiuni legate de inimă, i-a câștigat popularitatea în rândul publicului, chiar și atunci când zvonurile despre ea circulau.
La bătrânețe, Louise era doar o altă rudă excentrică din epoca victoriană, care se plimba prin marele cămin regal de pensionare, Palatul Kensington. Dar, în tinerețe, viața ei era complicată și modernă.
Iubitul i-a murit în timp ce făceau dragoste
Zvonurile spuneau că adolescenta Louise a avut un copil cu Walter Stirling, devotatul tutore al fratelui ei care suferea de hemofilie (n.r. o boală genetică rară care afectează coagularea sângelui), Leopold.
De asemenea, ar fi trăit oare o lungă poveste de dragoste cu Sir Joseph Boehm, sculptorul oficial al reginei. Relația s-ar încheiat abia când acesta a murit în timp ce făceau dragoste în studioul său din Londra, chiar înainte de Crăciunul din 1890.
Prințesa Louise în anii 1860 Foto: Wikipedia
Mai mult decât atât, soțul ei, Marchizul de Lorne (mai târziu al 9-lea Duce de Argyll), cu care s-a căsătorit la insistențele mamei sale în 1871, ar fi fost homosexual, iar ea a încercat să-i oprească escapadele nocturne zidind ferestrele apartamentului său.
Prințesa, pasionată de gătit
Ceea ce a făcut diferența însă a fost ideea despre cum ar trebui să fie o prințesă. În schimb, Louise era o fată practică. În căsuța elvețiană construită pentru copii la Osborne House, pe Insula Wight, a învățat să gătească, o abilitate pe care a practicat-o, spre uimirea personalului ei, pentru tot restul vieții.
A țesut un covor pentru iubitul său frate, Bertie (mai târziu Edward al VII-lea). Dar arta a fost prima ei iubire, iar după ce și-a convins mama că ar putea avea propriul ei studio, nimic nu a mai oprit-o. Efortul pentru a obține ce și-a dorit a fost considerabil, ținând cont că mama ei, regina Victoria, voia ca ea să respire același aer de doliu ca ea, după moartea prințului Albert în 1861, de febră tifoidă.
A devenit sculptoriță și i-a făcut reginei Victoria statuie
Prințesa a studiat din greu și a devenit sculptoriță. Dorind să fie luată în serios, a insistat să fie plătită pentru munca sa. Era talentată? Opiniile variază, dar statuia magnific de rece a Victoriei, pe care a realizat-o pentru a marca jubileul de aur, și care încă stă în fața Palatului Kensington, reușește să flateze subiectul în timp ce sugerează, totodată, icebergul care a ținut loc de inimă pentru regină.
Statuia Reginei Victoria de la Palatul Kensington
Pentru Louise, arta și viața erau profund conectate. Prietenii și asociații ei îi includeau pe Rossetti, Millais, Whistler și, mai controversat, scriitorul George Eliot, pe numele real Mary Ann Evans, care trăia în păcat, cu un bărbat însurat.
Hainele prințesei erau la modă, iar uneori bijuteriile erau realizate de ea însăși. Susținătoare a dreptului la vot pentru femei, era în legătură cu Josephine Butler și Elizabeth Garrett. Nu e de mirare, așadar, că s-a bucurat de câteva povești de dragoste. Și nici că a refuzat să fie măritată de mama ei, care devenea din ce în ce mai panicată, cu un prinț european. Exilul nu era pentru ea.
A dat naștere unui copil nelegitim
Lorne, propus ca alternativă, nu era tocmai o „partidă bună”.
Se spăla rar, hainele lui erau excentrice, era convins că are darul clarviziunii și refuza să-i permită soției să folosească masa lui de biliard. Dar ea l-a acceptat ca pe cea mai puțin rea opțiune și a plecat cu el în Canada când a fost numit guvernator, chiar dacă nu a rămas mult acolo. Căsnicia nu a fost fericită. Dar a fost convenabilă. Puteau trăi separat, dar împreună.
Prințesa Louise și Lorne, soțul ei, în poza de logodnă Foto: Wikipedia
La un moment dat, s-a spus că Louise dăduse naștere unui copil nelegitim. Este greu de crezut că tiranica și, aparent, pudibonda Victoria știa despre sarcina fiicei sale. Dacă ar fi știut, chiar ar fi fost atât de fericită să plece în vacanță cu ea la scurt timp după ce copilul se presupune că s-ar fi născut? Totuși, fix asta s-ar fi întâmplat.
Arhivele despre viața prințesei, interzise
Victoria, ca de obicei, iese din poveste extrem de prost, lucru care face ca echilibrul mental evident al Louisei să fie cu atât mai impresionant. În literatura apărută cu mult după ce Louise nu a mai fost, ea e descrisă ca fiind o femeie frumoasă și fermecătoare, care adora să meargă pe bicicletă și să fumeze, care era mereu bucuroasă să împărtășească rețeta ei de pate de stridii și care își petrecea vacanțele, la finalul vieții, în Sidmouth, la exclusivistul hotel Fortfield.
Louise a murit în 1939, la vârsta de 91 de ani și nu a avut copii legitimi. Băiatul despre care se presupune că l-ar fi dat spre adopție a murit în 1907. Dosarele prințesei din arhivele regale rămân închise, iar la Castelul Inveraray, reședința familiei Argyll, documentele familiei sunt strict interzise.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
