Povestea singurului sfânt bănățean. Iosif cel nou de la Partoș a făcut mari minuni

Iosif cel nou de la Partoș a făcut mari minuni, fiind recunoscut ca atare din timpul vieţii. Se spune că sfântul acesta, care a trăit între anii 1568 și 1656 tămăduia bolnavii, epileptici, ologii şi ciungii, prin simpla punere a mâinilor sale pe capetele suferinzilor. Plin de har, acesta a devenit mitropolitul Timişoarei. În această peiroadă,  sfântul a reuşit să stingă prin rugăciuni un incendiu puternic, care nu a putut fi oprit de pompieri timp de o săptămână, şi care mistuise aproape toată partea de vest a oraşului.

Se spune că după trei zile de rugăciuni şi lacrimi neîntrerupte, cu mâinile înălţate spre cer, Dumnezeu l-a ascultat, a trimis o ploaie puternică, ce a stins flăcările. Cei din apropierea lui au văzut că, totodată, mitropolitul lor fusese însemnat. În palmele mitropolitului era brăzdat semnul sfintei cruci, asemeni unei arsuri.

Înmormântat doar cu o cărămidă sub cap

Ultimii trei ani din viață şi i-a petrecut retras la mănăstirea de la Partoş, în judeţul Timiş, iar în momentul trecerii sale la cele veşnice, clopotele bisericii au început să bată singure.

Imediat după ridicarea sufletului său la ceruri, Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş a fost îngropat direct în pământ, fără sicriu, doar cu o cărămidă sub cap, după dorinţa sa, deoarece „din pământ a fost făcut şi în pământ va merge”.

Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș este singurul sfânt al Banatului.  Credincioșii de azi spun că sfântul continuă să-i ajute pe cei care i se roagă sincer.

Iosif cel nou de la Partoș a făcut mari minuni

Pe drumul de aducere a moaştelor sale frumos mirositoare, s-au tămăduit zeci de bolnavi credincioşi. Documentele Mitropoliei Banatului consemnează faptul că în toamna anului 1956, când trupul sfântului a fost deshumat, toți cei prezenți au sesizat că moaștele erau parfumate. Se spune că în drumul lor spre Catedrala Mitropolitană din Timișoara, moaştele frumos mirositoare ale sfântului au tămăduit zeci de bolnavi credincioşi.

„La ceasurile 2 ale zilei, în emoţia ce stăpânea puternic pe cei de faţă, s-a descoperit la adâncimea de 57 cm de la nivelul podelei, în pământ neumblat, braţele încrucişate, parcă într-o neîntreruptă rugăciune, ale aceluia care, chip al bunătăţii şi suferinţei, ostenitor în rugă fierbinte şi în duh de viaţă înălţător, după cum mărturiseşte şi troparul scris pe icoana cu chipul Sfântului, a săvârşit în trăirea pământească şi în cea nemuritoare după înveşnicire, vindecări minunate şi fără număr.

Mireasma sfinţeniei şi prospeţimea moaştelor au ridicat sufletele ce au încercat simţăminte de evlavie necunoscute vreodată. Am trăit momente de o măreţie cu neputinţă de uitat. Sub stăpânirea acestor clipe de într-aripare duhovnicească, sfintele moaşte, pline de strălucire, primesc mângâierea luminii după veacuri de odihnire în ţărâna din faţa sfântului altar, spre care îi era îndreptată prea cinstita faţă”, se arată în procesul – verbal luat pe 6 septembrie 1956, la deshumarea osemintelor sfântului Iosif cel Nou de la Partoș.

Iosif cel Nou de la Partoș a fost canonizat de Patriarhul Justinian

Pe 6 otombrie, același an, 1956, Justinian, Patriarh al României, Locţiitor al Cezareei Capadochiei, Mitropolit al Ungro-Vlahiei şi Arhiepiscop al Bucureştilor, l-a canonixat pe sfânt.

„Hotărâm împreună cu Duhul Sfânt, ca de acum înainte, Părintele nostru Iosif, să se numere cu sfinţii şi să se cinstească cu toată cuviinţa în rândul Sfinţilor Ierarhi, în cuprinsul Mitropoliei Banatului, cu numele de Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş. Drept zi de prăznuire a Sfântului Ierarh Iosif cel Nou, aşezăm ziua de 15 septembrie şi orânduim ca numele lui să fie trecut în Sinaxar şi în calendarul bisericesc, la ziua arătată.

De asemenea orânduim ca viaţa, slujba şi icoana sfântului, care au fost întocmite şi aprobate din vreme de către Sfântul Sinod, să se tipărească aparte şi să fie primite cu toată evlavia de către dreptcredincioşii creştini. Încă mai hotărâm şi aceea, ca sfintele lui oseminte să fie aduse în sfânta mănăstire Partoş şi aşezate în Catedrala Mitropolitană din Timişoara, iar icoana Sfântului Iosif cel Nou să fie aşezată împreună cu icoanele celorlalţi sfinţi la locul cuvenit în bisericile ce se vor zugrăvi de acum înainte în cuprinsul Mitropoliei Banatului.

Şi ca evlavia sfintelor locaşuri de închinare, să fie sporită şi prin chemarea şi lucrarea noului sfânt, rânduim ca bisericile care ar voi, să-şi poată lua hramul Sf. Iosif cel Nou, şi totodată, ca hramul de acum al bisericii mântuirii Partoş şi al Catedralei Mitropolitane din Timişoara, să se adaoge şi acela al Sf. Iosif cel Nou”, se arată în actul de canonizare.

Sursa foto: Ziarul Lumina