Robinson Crusoe la feminin. Povestea tulburătoarea a tinerei aruncată în Iadul alb din Insula Demonilor

Cum a ajuns o nobilă de doar 24 de ani, educată, bogată și influentă pe Insula Demonilor, unde nici cel mai puternic bărbat nu ar fi putut supraviețui? Povestea tinerei e tulburătoare și demonstrează că instinctul de supraviețuire nu ține cont de rang, iar eroii nu poartă întotdeauna sabie, ci doar o voință de fier.

Tânăra a plecat într-o expediție și s-a îndrăgostit de un tânăr ofițer

Marguerite de la Rocque s-a născut în jurul anului 1515, într-o familie nobilă din sudul Franței, deținând proprietăți în Périgord și Languedoc.

Tânăra a fost o rudă apropiată a lui Jean-François de La Rocque de Roberval, un explorator și nobil calvinist strict, numit de regele Francisc I al Franței să conducă o expediție de colonizare în „Noua Franță”, actuala Canadă.

În 1542, Roberval a plecat cu trei nave spre America de Nord, având la bord coloniști, inclusiv femei și meșteșugari. Marguerite l-a însoțit, însoțită de doica ei, Damienne, o servitoare normandă loială. Pe parcursul călătoriei, Marguerite s-a îndrăgostit de un tânăr ofițer, o relație considerată scandaloasă de Roberval.

Abandonată chiar de ruda sa pe Insula Demonilor

Când acesta a descoperit aventura, reacția sa a fost nemiloasă. Conform principiilor sale morale rigide, a decis să o pedepsească pe Marguerite abandonând-o pe o insulă izolată din arhipelagul de lângă gura Râului Saint-Paul, în Golful Sfântului Laurențiu.

Această insulă, botezată Insula Demonilor de marinarii superstițioși din cauza vânturilor urlătoare și a legendelor despre spirite malefice, era un loc infernal. E vorba de un tărâm stâncos, bătut de vânturi polare, acoperit de zăpadă iarna și populat de urși polari și alte fiare sălbatice. Iadul alb!

Femeia și-a îngropat doica, iubitul și bebelușul

Marguerite nu a fost lăsată complet singură la început. Roberval i-a permis să ia provizii minime: hrană, arme (arcuri și puști primitive), muniție și unelte de bază. Doica Damienne a fost abandonată alături de ea, iar iubitul tânăr, inițial înlănțuit pe navă, a evadat și s-a alăturat lor, aducând provizii suplimentare.

Cei trei au construit o cabană rudimentară din lemn și au supraviețuit inițial vânând animale sălbatice, pescuind și adunând rădăcini și ierburi. Vara și toamna au fost relativ blânde, dar iarna anului 1542-1543 a adus orori de nedescris. Proviziile s-au epuizat, iar dieta precară a dus la malnutriție severă și la moartea iubitului său.

Marguerite a supraviețuit rugându-se la Dumnezeu și citind Noul Testament

Primăvara anului 1543 a adus o nouă tragedie: Marguerite a născut un copil, fructul iubirii ei interzise, dar bebelușul s-a stins din cauza lipsei de hrană și adăpost adecvat. Apoi, doica Damienne a cedat și ea în fața greutăților, lăsând-o complet singură în mijlocul Iadului Alb.

Timp de încă un an, ea a înfruntat furtuni violente, vânturi care păreau să urle ca demonii legendari și atacuri ale urșilor polari, pe care i-a descris ca fiind „albi ca un ou”.

Folosind pușca pentru a vâna și a se apăra, Marguerite a supraviețuit citind Noul Testament, rugându-se și menținându-și spiritul intact, deși trupul ei era din ce în ce mai slăbit.

Regina Marguerite de Navarre a introdus povestea tinerei în cartea ei

Salvarea a venit în primăvara anului 1544, după aproape doi ani de chin. Pescari francezi, atrași de fumul focului ei, au descoperit-o pe insulă. Marguerite, extenuată, dar vie, învelită cu blana unui urs, a fost luată la bord și dusă înapoi în Franța, unde povestea ei s-a răspândit rapid, transformând-o într-o celebritate.

Ea a relatat experiența pilotului Jean Alphonse, care a transmis-o reginei Marguerite de Navarre, sora regelui Francisc I. Regina a inclus o versiune romanțată a poveștii în celebra sa colecție de nuvele „Heptameron” din 1558, unde subliniază virtuțile credinței și rezilienței.

După ce a fost salvată, a fondat o școală privată pentru fete

Istoricul Andre Thevet, care a întâlnit-o personal pe Marguerite la Nontron în Perigord, a consemnat o versiune mai precisă în „Cosmographie universelle”, confirmând detaliile istorice, inclusiv separarea flotelor lui Roberval și Jacques Cartier.

După întoarcere, Marguerite a trăit o viață discretă. S-a întors pe domeniile sale, a fondat o școală privată pentru fete și a trăit în luxosul Chateau de la Mothe din orășelul Nontron până la sfârșitul zilelor.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!