Satul din Iran cu o vechime de 12.000 de ani. Oamenii locuiesc și azi în cele 350 de case săpate în stâncă

Meymand, la sud-estul provinciei iraniene Kerman, lângă orașul Shahr-Babak, o așezare veche de 12.000 de ani din Iran. Satul a oferit case confortabile și adăposturi în stâncă pentru primii locuitori ai Podișului Iranian acum aproximativ 12.000 de ani. Așezarea a fost locuită continuu de atunci, fiind unul dintre cele mai vechi sate care au supraviețuit în Iran, spun cercetătorii.

Casele au fost săpate manual într-un lanț de dealuri, lângă peșterile naturale

Vârsta uluitoare a așezării de la Maymand a fost determinată de fragmente de gravuri în piatră care au stabilit existența coloniștilor umani. Cu toate acestea, caracteristica definitorie a satului, și anume cele peste 300 de case subterane din peșteri, nu sunt atât de vechi, datând doar de 3-4.000 de ani.

Casele săpate manual sunt sculptate într-un lanț de dealuri, lângă peșterile naturale. Acestea au fost reședințele localnicilor încă de acum 3.000 de ani și sunt încă în uz. Se crede că locuințele din peșteri au început ca lăcașuri de cult, dar au evoluat încet spre case permanente, pe măsură ce coloniștii rămâneau pe loc din ce în ce mai mult timp.

După cum povestesc localnicii, strămoșii lor au sculptat casele simple din peșteri folosind un tip de piatră dură, ascuțită, care poate fi găsită în zonă, spre deosebire de uneltele tradiționale. Locuințele cu o singură cameră sunt suprapuse uneori cu patru sau cinci înălțimi, însă fiecare dintre peșterile sterpe are loc pentru propria sa zonă de gătit.

Locuitorii sunt păstori semi-nomazi

În prezent, în sat locuiesc între 130 și 150 de persoane, dintre care mulți sunt păstori „semi-nomazi”, care trăiesc în peșterile satului în timpul lunilor de iarnă. Aceștia se mută pe pășuni mai înalte în timpul verii, lăsând în urmă aproximativ 60 de persoane.

Sătenii au făcut puține lucruri pentru a adăuga culoare tonurilor naturale de pământ ale peisajului. Casele și străzile lor nu au ghivece cu flori sau plante ornamentale.

Turiștii se pot caza la o casă de oaspeți

Există un total de 406 unități rezidențiale în peșteri, cu un total de 2560 de camere, iar unele dintre apartamentele din peșteri au cinci etaje. Există, de asemenea, o casă de oaspeți cu opt camere lângă intrarea în sat, dar vizitatorii pot găsi uneori cazare la unii dintre locuitori. Casa de oaspeți are covoare de pâslă pe podea, paturi sculptate în pereți, lumină caldă și băi comune cu dușuri cu aburi.

Satul este inclus în patrimoniul mondial UNESCO și a primit Premiul Internațional Melina Mercouri din partea UNESCO în 2005. Scopul premiului este de a recunoaște efortul depus pentru conservarea și îmbogățirea peisajelor culturale semnificative ale lumii.