Securitatea română, amuzantă fără voie: „Nu îi ajută cunoștințele”. Perle de râs

Epoca comunistă din România este considerată acum o perioadă neagră din istoria poporului. Cozile de la magazinele de unde se cumpăra pe cartelă, Securitatea română care era pe urmele cetățenilor la orice pas, frigul din locuințe, dar și interdicția la liberă exprimare, toate acestea au lăsat o rană greu de vindecat inclusiv asupra generațiilor post-comuniste. Cu toate acestea, chiar și în perioade  dificile, românul a știut mereu să râdă. Chiar și de Securitatea română.

De cele mai multe ori absurditatea regimului însăși era atât de mare încât, în lipsă de soluții, românii nu puteau să facă altceva decât să râdă. Și nu de puține ori, mai marii care lucrau în umbra lui Ceaușescu deveneau chiar ei ținta glumelor, prin perlele pe care le debitau în varii situații. 

Generalul Pintilie, șef al Securității: “Și noi avem sculă“

Gheorghe Pintilie, numit și Pantiușa, a condus Securitatea de la înfiinţarea acesteia în 1948 și până la începutul anilor 1960. A rămas în istorie ca fiind responsabil de atrocităţile săvârşite asupra deţinuţilor politici trimişi în lagărele de muncă, epurările şi deportările românilor consideraţi periculoşi pentru regim. 

Pe numele său adevărat Pantelei Bodnarenko, Pantiușa era agent NKVD, astfel că nu stăpânea foarte bine nuanțele limbii române. Într-una dintre ședințele cu comandanții de securitate din 1950, generalul Pintilie a spus urmatoarele: “Tovarăși, fiecare meseriaș, fiecare doctor, orice om are o sculă și de scula lui se îngrijește. 

La Securitate, care este scula noastră? Şi noi avem sculă.

Dacă frizerul are brici, dacă strungarul are strung, am spus că scula noastră sînt informatorii noștri. Să știm cum să muncim, să vedem cu cine avem de a face. Aşa cum muncitorul are grijă de scula lui, aşa trebuie să avem şi noi grijă de scula noastră.

Dacă frizerul are ca sculă briciul, noi avem omul şi omul viu! Asta înseamnă că trebuie să-i dăm multă atenție. Să le dăm indicații, să le trasăm linii, dar nu aşa, gata, îl iei şi-l faci negru la spate! Dacă un strungar distruge scula lui, ce mănîncă el mîine? Aşa ne învață Partidul nostru?”

“Noi ne socotim buricul pământului”

În aceeași ședință, generalul își începe discursul cu o perlă care a rămas consemnată în istorie: “Tovarăși! Principalul nostru dușman este lipsurile noastre!”, apoi continuă în același stil sfătos, tipic regimului: “Avem nevoie de membri de partid cinstiți, devotați, cu atitudine partinică, ca să putem îndeplini sarcinile, altfel nu se poate. Cu indisciplina stăm foarte prost. Din care cauză stăm prost? Pentru că noi ne socotim buricul pămîntului!”

Sursă nesfârșită de idei și sfaturi prețioase, Pintilie nu era la prima întâmplare de acest gen. Cu un an înainte de ședința din 1950, acesta participase la un spectacol al ansamblului artistic ce aparținea de Ministerul de Interne. Cu această ocazie, șeful securității a ținut să lase indicații clare artiștilor, nemulțumit fiind de mimica acestora: 

„Ordon ca artiștii să nu mai fie posomorîţi! Artistul e artist și, indiferent de starea psihică, să nu uite că e pe scenă! Apoi, de ce orchestra simfonică e jos și corul pe scenă? Orchestra să urce imediat pe scenă, pentru că ea și corul formează un ansamblu și trebuie să se sprijine reciproc. Şi să se completeze orchestra simfonică imediat cu acordeoane, pentru a putea intona marșuri vioaie și mobilizatoare”.

“Îi ducem la ruină. Nu îi ajută cunoștințele”

Perlele gramaticale sau de exprimare nu erau specifice doar generalului Pintilie. De la mic la mare în aparatul de partid, exprimările nu erau tocmai fericite în unele cazuri. Un al exemplu de exprimare comică este cel al șefului securității locale Dej, într-o conversație cu ministrul de interne de la acea vreme, Alexandru Drăghici. 

“Tovarășe ministru, în cadru Raionului Dej au lucrat efectiv un număr de 6 tovarăși. Eforturile pe care trebuie să le depunem în muncă nu sînt suficiente: doi tovarăși sînt lipsă în cadrul schemei. Alți doi tovarăși care, cu toată dragostea lor de muncă, sînt încadrați de 1 an şi jumătate, totuși nu îi ajută cunoștințele și, pe deasupra, mai sînt şi bolnăvicioși. Eu am raportat de mai multe ori să se ia în considerare situația acestora, pentru că îi ducem la ruină”

Explicația continuă în același stil comic: “Tovarășe ministru, unul e bolnav de ulcer. Sînt şi oameni care au fost sancționați pentru că nu au muncit, iar anumiți tovarăși plîng atunci cînd le arăți lipsurile. Apoi am constatat că din lucrătorii noștri, puţini au un nivel cultural pentru a sta de vorbă cu informatorii”, conchide acesta.