Cercetătorii dovedesc că un pasaj din Biblie e adevărat. Descoperirea duce la „o îmbinare între știință și religie”

Colin Humphreys și Graeme Waddington credeau, pe baza traducerilor ulterioare ale textului și a cunoștințelor astronomice, că citatul s-ar putea referi la o eclipsă de soare.

Povestea neștiută a domnitorului care a ales să trăiască cu amanta. Soția a avut o soartă cumplită
Povestea de dragoste a lui Sylvester Stallone înmoaie orice inimă. O iubește, chiar dacă a vrut să-l părăsească din cauza unui câine

„Cuvântul ebraic dôm înseamnă a fi tăcut, mut sau nemișcat. Termenul ‘amad este un cuvânt mai larg care înseamnă a se opri sau a se ridica. Traducerile în engleză modernă ale acestui pasaj au urmat toate Versiunea Autorizată King James (KJAV) a Bibliei, tradusă în 1611, și a presupus că textul ebraic înseamnă că Soarele și Luna s-au oprit din mișcare”, scrie echipa de cercetători care a studiat fragmentul, iar lucrarea lor a fost publicată în revista Astronomy and Geophysics.

Cum afost reinterpretat un pasaj din Biblie

Oamenii de știință sunt de părere că este vorba despre o eclipsă de soare din moment ce textul spune că Soarele și Luna au încetat să facă ceea ce fac în mod normal, adică să strălucească. Un pasaj ulterior din cartea lui Iosua afirmă că „Soarele nu s-a grăbit să apună pentru aproximativ o zi întreagă”, pasaj interpretat de echipa de cercetători că s-ar datora scăderii luminii pe măsură ce eclipsa se apropia de punctul maxim.

„După-amiaza, lumina Soarelui în Canaan a început să scadă de la nivelul său normal pe care îl avea în jurul orei 15:30, ajungând ca în jurul orei 16:50 să fie de aproximativ 10 ori mai puțin intensă decât în mod normal și ‘s-a înserat’”, a scris echipa. Apoi, oamenii de știință mai explică faptul că în jurul orei 17:10 nivelul de iluminare ar fi fost oarecum restabilit înainte de a se însera din nou, ca apoi Soarele să apună în cele din urmă la aproximativ 17:38.

„În culturile pre-științifice, o astfel de abatere neașteptată de la comportamentul normal din partea Soarelui putea doar să inspire uimire, iar schimbarea percepută a nivelului de lumină ambientală era descrisă în mod natural în termenii folosiți pentru ordinea normală a lucrurilor, adică ‘seară’. Prin urmare, israeliții ar fi descris fenomenul drept o înserare dublă”, spun oamenii de știință.

Când a avut loc eclipsa

Cercetătorii au observat că înainte de presupusa eclipsă, Luna era în conjuncție, ceea ce înseamnă că nu strălucea pe cer, lucru speculat de israeliți pentru a-și masca atacul inițial din Gabaon, ajutați astfel de cerul întunecat.

În căutările lor, astronomii știau estimările aproximative ale datelor conducătorilor implicați în bătălie. Merneptah, de exemplu, este datat că a trăit între 1213 și 1203 î.Hr. sau până la 1204-1194 î.Hr. Știind acest lucru, oamenii de știință au putut găsi, analizând o perioadă de aproape 500 de ani, o singură eclipsă care a fost vizibilă de pe potențialele câmpuri de luptă. „Din calculele noastre aflăm că singura eclipsă inelară vizibilă din Gabaon între anii 1500 și 1050 î.Hr. […] a fost pe 30 octombrie 1207 î.Hr., după-amiaza”, spun astronomii.

Cercetătorii au ajuns la concluzia că cea mai veche eclipsă de soare a avut loc în 30 octombrie 1207 î.Hr.. De asemenea, anunță că acesta ar putea fi începutul unui drum al cunoașterii în care știința ajunge să dovedească ceea ce mulți cercetători contestă: existența lui Dumnezeu.