Dezastrul de pe Titanic, prezis cu 14 ani înainte într-o carte. Autorul spunea că a fost „posedat de un spirit”

Era „de nescufundat” și „indestructibilă”, cea „mai mare navă de suprafață și cea mai mare dintre lucrările oamenilor”.  Mulți ar crede că descrierea se referă la nava Titanic, scufundată în 1912 după ce a lovit un iceberg în Oceanul Atlantic de Nord. Dar nu este așa, căci rândurile sunt extrase din romanul puțin cunoscut al autorului Morgan Robertson, publicat în 1898, cu 14 ani înainte de dezastrul de pe Titanic. 

În „Epava Titanului” sau „Futilitate” (n.r. tradus ca lipsă de seriozitate, inutilitate) , Robertson a prezis într-un mod înfiorător unul dintre cele mai captivante dezastre maritime din istorie.  

Romanul său începea: „Era cea mai mare navă de suprafață și cea mai mare dintre lucrările oamenilor. În construcția și întreținerea ei erau implicate toate științele, profesiile și meseriile cunoscute de civilizație. Pe puntea ei se aflau ofițeri care, pe lângă faptul că erau cei mai buni din Marina Regală, au trecut examene riguroase în toate domeniile … ei nu erau doar marinari, ci și oameni de știință”.   

Autorul era fost marinar 

Robertson, un american, era un fost marinar care a publicat zeci de romane și a susținut, de asemenea, că a inventat periscopul.  

La fel ca Titanic, Titan a lovit un iceberg în Atlanticul de Nord, în apropierea bancurilor Newfoundland, la aproximativ 1.000 de mile de coasta New York-ului.  Atât dezastrul ficțional, cât și tragedia reală s-au petrecut pe o apă relativ calmă, noaptea, în luna aprilie.  

Asemănările nu se opresc aici. Nava visată și nava reală mergeau amândouă prea repede, iar fiecare avea o gaură pe partea tribord. Nava imaginară a lui Robertson era deținută de o companie de nave cu aburi al cărei acționar principal era un american bogat. Titanic era parte din White Star Line, al cărei principal acționar era bogatul american J. Pierpont Morgan.  

Asemănările stranii dintre „Titan” și „Titanic”

Ambele erau nave de pasageri proclamate ca fiind cele mai mari și cele mai luxoase de pe mare, precum și „de nescufundat”. Când Titanic s-a scufundat, mai mult de 1.500 de oameni și-au pierdut viața. A fost o pierdere de vieți umane la fel de teribilă și când Titanul lui Robertson s-a scufundat, deși el nu a specificat numerele.  

Titan a fost descris ca având trei elice. Titanic a fost prima navă care a avut această inovație. Mai departe, Robertson a scris că Titan avea 40.000 de cai putere și o viteză maximă de 25 de noduri. Titanic avea 50.000 de cai putere și aceeași viteză maximă. Titanic transporta 3.360 de oameni, în timp ce Titan avea 3.000 la bord.  

A nimerit detalii incredibile despre scufundarea Titanic 

Titanic avea 20 de bărci de salvare cu o capacitate de 1.176 de persoane, în timp ce Titan avea 24 de bărci, suficient pentru a salva 500 de pasageri.  

În descrierea sa a dezastrului, Robertson a scris: „Gheață, a strigat paznicul; „gheață în față. Iceberg. Chiar sub prora”.  

„Primul ofițer a alergat la mijlocul navei, iar căpitanul, care rămăsese acolo, s-a repezit la telegraful din sala motoarelor, iar de data aceasta levierul a fost acționat.  

Dar în cinci secunde prova Titanului a început să se ridice, și în față, și pe ambele laturi, se putea vedea, prin ceață, un câmp de gheață, care se ridica într-o înclinație de o sută de picioare (n.r. aproximativ 30 de metri) în drumul ei”. 

Susținea că a fost posedat de un spirit când scria 

Robertson a scris „Futility” – primul său roman – ca un avertisment pentru umanitate, din cauza furiei sale că firmele de transport acordau mai multă atenție profitului decât siguranței pasagerilor.  El susținea că, în timp ce scria romanul, era controlat de un spirit și auzise „ordine șoptite” de la un „stăpân” în „marea tăcere dincolo”.  

Autorul s-a născut în 1861 în Oswego, New York. Fiul unui căpitan de nave din Lacurile Mari, a plecat pe mare la vârsta de 16 ani, după moartea bruscă a mamei și surorii sale.  La 25 de ani, a început să lucreze ca tutungiu și om bun la toate, înainte de a decide să scrie.  Din cauza credințelor sale ciudate despre ghizii spirituali, editorii de ziare l-au considerat nebun.  

A fost considerat nebun și internat 

A petrecut două luni pe un salon pentru psihopați în Spitalul Psychiatric Bellevue din New York, dar a fost eliberat după ce a obținut un certificat care atesta sănătatea sa mintală. La începutul anilor ’50, Robertson lucra regulat pentru New York Saturday Evening Post.  

A vândut drepturile de publicare în serie pentru două romane, iar două dintre povestirile sale au fost ulterior transformate în filme mute – „The Closing Of The Circuit” în 1914 și „Masters Of Men” în 1923. Banii pe care i-a primit din avansuri mari au fost cheltuiți pe haine frumoase și vizite la baruri. 

Se spune că a prezis și atacul Pearl Harbour

În 1909, a scris despre un război între SUA și Japonia, declanșat de un atac surpriză japonez asupra navelor americane.  Povestea părea să prezică bombardarea Pearl Harbour în 1941, ceea ce a determinat SUA să intre în cel de-al Doilea Război Mondial.  

În alte povești, Robertson a scris despre submarine, dirijabile și rachete implicate în războaie între Marea Britanie și Germania.  

Autorul și-a îndreptat atenția și către non-ficțiune, prezicând creșterea preferințelor submarinelor în detrimentul navelor de război. 

A murit în timp ce privea Oceanul Atlantic 

În 1915, când avea 54 de ani și submarinele britanice și germane erau implicate în Primul Război Mondial, Robertson a început să sufere de reumatism sever și avea nevoie de un baston pentru a merge. În martie acelui an, a decis să viziteze Atlantic City, New Jersey, pentru a se odihni, dar a fost găsit mort a doua zi într-un hotel.  

A fost descoperit în picioare, cu mâna odihnindu-se pe o comodă din stejar. Autorul a murit în timp ce se uita la oceanul Atlantic printr-o fereastră deschisă.  Cu câteva zile înainte, îi spusese prietenului său Bozeman Bulger, editor de baseball la New York Evening World: „Sunt un marinar care a fost transformat într-un scriitor și inventator. De pe punte am fost pus la birou, de la birou am fost împins în laborator, iar acum simt că mă întorc la mare, căreia îi aparțin”.