Misterele lumii. Un obiect astronomic „incredibil de rar” are marcaje în mai multe limbi străine

Obiectul astronomic denumit astrolab, este din alamă și datează din Spania secolului al XI-lea. Acesta a fost gravat cu adnotări și modificări de-a lungul secolelor, în mai multe limbi, pe măsură ce proprietarii îl adaptau și îl actualizau pentru uzul propriu.

„Este o înregistrare puternică a schimbului științific dintre arabi, evrei și creștini de-a lungul a sute de ani”

Prin urmare, obiectul nu este doar un artefact rar, ci aproape unic: un palimpsest care înregistrează schimbările de idei și nevoile utilizatorilor săi, pe măsură ce lumea și contextul se schimbă. „Acesta nu este doar un obiect incredibil de rar. Este o înregistrare puternică a schimbului științific dintre arabi, evrei și creștini de-a lungul a sute de ani.

Astrolabul din Verona a suferit multe modificări, adăugiri și adaptări pe măsură ce a trecut din mână în mână. Cel puțin trei utilizatori diferiți au simțit nevoia de a adăuga traduceri și corecturi la acest obiect, doi folosind ebraica și unul folosind o limbă occidentală”, spune istoricul Federica Gigante de la Universitatea din Cambridge, care a redescoperit astrolabul și inscripțiile sale într-un muzeu italian din Verona.

Aceste instrumente au apărut pentru prima dată în Grecia Antică

Astrolabul este un instrument care cartografiază cerul și este folosit de mai multe sute de ani. Instrumentele de acest tip constau într-o hartă a cerului cu piese rotative care permit utilizatorilor să își calculeze poziția în timp și spațiu. Un instrument puternic, nu doar pentru navigație, ci și pentru astronomie și astrologie. Ele au apărut pentru prima dată în Grecia Antică, dar abia prin dezvoltarea în lumea islamică și-au atins întreaga versatilitate.

Unele dintre inscripțiile în arabă sunt linii de rugăciune musulmane și nume de rugăciuni

Pentru a afla proveniența instrumentului, a fost necesară studierea atentă a caracteristicilor acestuia și compararea lor cu alte astrolabe. Stilul astrolabului, gravura de pe spate și stilul caligrafiei sunt în concordanță cu alte astrolabe fabricate în Al-Andalus, Spania islamică, în secolul al XI-lea. Acest lucru este susținut de pozițiile indicatoarelor stelare, care sunt în concordanță cu un astrolabiu realizat de Ibrāhīm ibn Saʿīd al-Sahlī în municipiul spaniol Toledo în anul 1068 d.Hr.

Ceea ce sugerează că s-a bazat pe coordonatele stelare utilizate la sfârșitul secolului al XI-lea. În ceea ce privește gravurile de pe obiect, acestea vorbesc despre o istorie culturală bogată. Unele dintre inscripțiile în arabă sunt linii de rugăciune musulmane și nume de rugăciuni. Întrucât astrolabele puteau fi folosite pentru măsurarea timpului, acest lucru sugerează că cel puțin un proprietar a folosit artefactul pentru rugăciune.

E posibil ca astrolabul să fi fost folosit și de arabi

O altă inscripție în arabă spune „pentru Isḥāq” și „opera lui Yūnus”. Specialiștii cred că această inscripție a fost adăugată la ceva timp după ce astrolabul a fost realizat. Este imposibil de spus cine ar putea fi Isḥāq și Yūnus, sau dacă într-adevăr Yūnus a fost cel care a făcut astrolabul, dar cele două nume în engleză sunt Isaac și Jonas.

În Spania medievală, exista o importantă comunitate de evrei sefarzi care vorbeau araba. Această inscripție ar putea însemna că astrolabul a petrecut ceva timp și acolo. Inscripțiile în ebraică includ traduceri pentru constelațiile astrologice. În cele din urmă, cineva, la un moment dat, a zgâriat corecțiile de latitudine pe ambele părți ale astrolabului în cifre arabe occidentale, probabil pentru un vorbitor de latină sau italiană. Interesant, însă, este că unele dintre corecții par să fie greșite.