Misterul Bisericii Diavolului. Vizitatorii simt prezența unui spirit

În folclor, această peșteră, numită Biserica Diavolului era cunoscută ca un loc în care înțelepții locali se întâlneau pentru a contacta lumea spiritelor. Oamenii de știință susțin că Peștera Diavolului din Finlanda are o rezonanță unică face ca miile de vizitatori să „simtă prezența unui spirit”.

Practicanții șamanici pot simți prezența „unei energii excepționale”

Peștera Pirunkirkko sau Biserica Diavolului, care măsoară 34 de metri lungime și este în formă de Z, se află în parcul național Koli și și-a câștigat reputația pentru presupusul contact cu lumea spiritelor. „Acolo unde un cercetător în domeniul acusticii aude ca rezonanță, oamenii din trecut pot să fi simțit prezența unui spirit. Iar un practicant șamanic poate simți prezența unei energii excepționale, fiecare în funcție de trecutul său”, au declarat specialiștii Riitta Rainio și Elina Hytonen-Ng.

Biserica Diavolului folosită pentru ritualuri magice

În folclorul străvechi, peștera era cunoscută ca fiind un loc în care înțelepții locali se întâlneau pentru a intra în contact cu lumea spiritelor. Este cunoscut cazul unui bărbat, cunoscut sub numele de Kinolainen folosea în mod regulat Biserica Diavolului pentru ritualuri magice. Conform folclorului, Kinolainen își ducea „pacienții la biserică” pentru a discuta cu Diavolul despre cauzele și leacurile afecțiunilor lor. „Acest tip de ritual de vindecare includea adesea țipete puternice, împușcături și lovituri”, spun sursele.

Fenomen de rezonanță distinct

În noul lor studiu, cercetătorii și-au propus să exploreze dacă proprietățile acustice ale peșterii ar putea ajuta la explicarea credințelor asociate cu aceasta. O analiză a peșterii a arătat că aceasta găzduiește un fenomen de rezonanță distinct care amplifică și prelungește sunetele la anumite frecvențe.

Potrivit cercetătorilor, acest fenomen este cauzat de o undă staționară între pereții netezi și paraleli ai peșterii. Acest lucru generează un ton la frecvența naturală a peșterii, 231 Hz, care se aude timp de aproximativ o secundă după ce sunt emise sunete precum bătăi din palme, tobe sau lovituri.

„Sesiunile de tobe, în special în spatele peșterii, au deschis noi orizonturi”

Ca parte a studiului, echipa a intervievat și înregistrat un practicant modern al șamanismului care folosește peștera pentru ritualuri. „Practicantul a povestit în interviu că sesiunile de tobe, în special în spatele peșterii, au deschis noi orizonturi. Am înregistrat practicantul șamanic și am constatat că acesta vocaliza în mod repetat tonuri la 231 Hz, care erau apoi amplificate de peșteră la frecvența sa naturală”, au explicat oamenii de știință”, a explicat echipa. În timp ce rezonanța este comună în clădiri, este rară în mediile naturale.

Sursă foto: Daily mail