Misterul pietrelor din Valea Morții care se mișcă singure. Unele cântăresc tone și se plimbă nestingherite

În Valea Morții din Statele Unite ale Americii oamenii au remarcat traseele lăsate în urma lor de pietrele care au plecat la plimbare. Grele fiind, au trasat linii adânci în sol. Linii drepte, lungi, uneori în zig -zag, de parcă  cineva s-ar fi jucat cu mintea oamenilor și cu pietrele, deopotrivă. Un joc misterios.

Timp de ani de zile, oamenii de știință au emis teorii cu privire la modul în care rocile mari – unele cântărind sute de kilograme – s-au deplasat în zig-zag pe Racetrack Playa din Parcul Național Death Valley, lăsând urme lungi în pământ. Nimeni nu a văzut vreodată pe viu pietrele mișcându-se, însă urmele lor da/ care au putut fi studiate și mai bine odată cu apariția dronelor și a posibilității de a avea imagini fidele din sateliți.

Doi verișori oameni de știință au cercetat plimbarea pietrelor ani de zile

Doi cercetători de la Scripps Institution of Oceanography din cadrul Universității din California, San Diego, au fotografiat aceste roci care navighează, peste fostul pat al lacului ce formează acum Valea Morții.

Verișorii oameni de știință Richard Norris și James Norris au declarat că mișcarea de plimbare a pietrelor este posibilă atunci când straturile de gheață care se formează după ploile rare de peste noapte se topesc la răsăritul soarelui, făcând solul dur noroios și alunecos. În ultimul deceniu, aceștia au catalogat aproape 100 de roci care se mișcau pe suprafața plată a fostului lac.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Hans Able Schenck (@h4n5)

„Mișcarea rocilor observată a avut loc în zilele însorite și senine, după nopți cu temperaturi sub zero grade”, au scris ei într-un raport publicat în revista științifică online PLOS ONE. Concluzia dovedește teoriile care au fost vehiculate încă de când geologii au început să studieze rocile în mișcare, în anii 1940. Fenomenul nu se întâmplă des, deoarece plouă rar în valea deșertică, caldă și uscată, scrie Daily Mail.

Viteza de deplasare a pietrelor: 15 m/s

Ceea ce e însă și mai interesant la fenomenul  pietrelor plimbărețe e viteza cu care se deplasează acestea: aproximativ 15 metri pe minut. Richard Norris, paleobiolog la Scripps, și James, inginer de cercetare, au lansat „Slithering Stones Research Initiative” în 2011, a relatat Los Angeles Times  la vremea respectivă. Cei doi oameni de știință au obținut autorizații de la National Park Service și au instalat o stație meteo în zonă, plasând 15 pietre echipate cu dispozitive de poziționare globală.

„Pietrele GPS”, care au fost proiectate pentru a înregistra mișcarea și viteza, au fost amplasate la capătul sudic al fostei albii a lacului care formează azi deșertul numit Valea Mulții, acolo unde pietrele își încep călătoriile ciudate după ce se prăbușesc de pe o stâncă. După ani de zile în care aparatele au detectat și înregistrat mișcările pietrelor, datele au fost preluate și analizate de cei doi cercetători.

„Am găsit albia acoperită de gheață, a declarat Richard pentru Times. Am observat, de asemenea, urme de roci proaspete lângă cioburile de gheață subțire stivuite de-a lungul țărmului”. În după-amiaza următoare, „stăteam pe o coastă de munte și admiram priveliștea, când s-a ridicat un vânt ușor și gheața a început să se spargă, a spus el. Dintr-o dată, întregul proces s-a desfășurat în fața ochilor noștri”.

Sursa foto: Instagram