„Ochii însângerați”, studiați de NASA. Prezență stranie la peste 80 de milioane de ani lumină, în spațiu – Foto

Universul, așa cum îl știm în acest moment, este considerat de mulți a fi ciclic și infinit. Spațiul este într-o evoluție constantă și se presupune că se extinde constant, datorită materiei negre. Teoria ciclică presupune că timpul a existat înainte de Big Bang, sugerează că universul este mai vechi decât cei 14 miliarde de ani pe care îi considerăm noi și afirmă că universul trece în mod regulat prin „cicluri” repetate de mari explozii (Big Bang) și mari colapsuri (Big Crunch). 

Explorarea spațiului este încă limitată și multe secrete așteaptă să fie descoperite. Unul dintre acestea se află la peste 80 de milioane de ani lumină și constă într-o pereche de „ochi însângerați”, surprinși de telescoapele spațiale Hubble și James Webb. 

„Ochii însângerați”, rezultatul ciocnirii a două galaxii 

Imaginea stranie surprinsă de NASA înfățișează, de fapt, două galaxii care sunt în coliziune, așa cum explică oamenii de știință. NGC 2207 și IC 2163, așa cum au fost numite cele două galaxii îndepărtate, urmează să fuzioneze peste milioane de ani de acum. 

La momentul respectiv, se va forma o singură galaxie din cele două, cu o gaură neagră super-masivă în centru. NGC 2207 și IC 2163, care au fost prima oară descoperite în 1835 de către John Herschel, fac parte din constelația Canis Major și au mai avut o interacțiune acum milioane de ani.  Azi, cele două gravitează din nou una în jurul celeilalte. 

Produc mai multe stele decât Calea Lactee 

Apropierea celor două galaxii cauzează o explozie de formare stelară, iar norii de gaz interstelar din ambele galaxii sunt comprimați, pregătindu-se pentru nașterea unor noi stele. Acestea se nasc atunci când aglomerările dense din acești nori se prăbușesc sub gravitație, formând semințele noilor stele.

Fiecare galaxie produce zeci de stele pe an, în contrast cu Calea Lactee, care are o rată mult mai redusă de formare a stelelor, producând echivalentul a doar câțiva „Sori” pe an. Stelele masive, care se formează în regiunile de naștere stelară, au o viață scurtă și sfârșesc în explozii de supernovă, care comprimă la rândul lor gazul din jur și declanșează o reacție în lanț de naștere și moarte stelară.

Rămâne de văzut ce va descoperi NASA prin studierea acestor două galaxii fascinante, dar și stranii în același timp.