Simona Ionescu / Redactor Șef

Poveste de groază la Brăila. Când a apărut stafia la Căminul pentru persoane vârstnice „Sfântul Nicolae”

Poveste de groază la Brăila. Când a apărut stafia la Căminul pentru persoane vârstnice „Sfântul Nicolae”
Pentru brăileni, povestea casei Jean Troianos, actualmente Căminul pentru persoane vârstnice „Sfântul Nicolae”  este, și eu azi, una cu fantome. Istoria a apărut în perioada Primului Război Mondial.

Imobilul apare în lista monumentelor ce fac parte din patrimoniul naţional sub numele de „Casa Jean Troianos”. Cel după care i-au dat numele brăileni era un armator grec, însă o casa nu i-a aparținut niciodată. Numele pur și simplu a ajuns să fie acesta dintr-o eroare autorităților de la Direcția de cultură, dar în final a rămas asimilat ca atare. Altfel, i se spune casa cu stafii din Brăila.

Construcția a fost ridicată la începutul secolului trecut.  A avut o istorie complicată, trecând de la un proprietar la altul, persoane fizice și juridice. Dincolo de acest aspect este un adevărat monument de arhitectură, care domină strada Ana Aslan. Casa este construită în stil art-deco, are o arhitectură exuberantă. Dincolo de aspect brăilenii o numesc și azi casa cu stafii. Iar toată lumea a cunoaște legenda ei care, se spune, a înmărmurit comunitatea cu un secol în urmă.

Casa cu stafii de la Brăila

Se spune că primul proprietar al casei, cel care a şi construit-o a fost Nicolachi Mavrocordulas, un bogat exportator de grâne. Tot lui i se datorează și stafiile. Se povestește că, orbit de gelozie, afaceristul şi-ar fi ucis soţia.

Nicolachi Mavrocordulas a venit la Brăila să facă negoț și să se îmbogățească. I-a reușit. Poveștile îl amintesc ca un bărbat la 60 de ani, impunător, cu barbă neagră. Era calculat în afaceri și dezlănțuit când mergea la vânătoare. Se spune că vâna săptămâni întregi prin bălţile Brăilei. Într-o iarnă, a plecat la vânătoare de vulpi. Din cauza unui viscol teribil a cerut adăpost unui țăran pe lângă Însurăţei. În casa omului negustorul grec a crezut că și-a găsit fericirea.

El s-a îndrăgostit din prima secundă de fata țăranului, Voica, ce era foarte tânără. Conform obiceiului, negustorul a cumpărat-o pe Voica de la tatăl său. Când a trecut viscolul a urcat fata în sanie și a venit cu ea la oraș.  Voica era  frumoasă ca o zeiţă greacă. De dragul ei a construit casa nemaipomenită. Au urmat ani de armonie. Apoi a încolțit ideea că iubita soție are o pasiune pentru altcineva. Prietenii grecului îi alimentau gândurile. Și-a testat soția. A spus că pleacă la vânătoare, dar a revenit neanunțat.

În fața şemineului, pe o blană de urs, Voica dormea în brațele amantului. Orbit de gelozie, Mavrocordulas a împușcat-o. Din acea noapte, despre Voica nu s-a mai ştiut nimic. După ceva timp negustorul a părăsit ţara şi, se se spune că s-ar fi sinucis. Despre Voica, s-a spus că ar fi zidit-o în casă. Cu sufletul imposibil să își găsească odihna, după așa o moarte violentă, și fără să aibă parte de o înmormântare creștinească, nevasta ucisă a fost condamnată să bântuie, ca fantomă.

Imobilul bântuit a început să fie bântuit. Slugile au povestit detalii șocante

După plecarea grecului, casa a fost scoasă la vânzare, însă nimeni nu a putut rezista prea mult în ea. Slugile au dezlegat misterul. Se pare că, noapte de noapte, Voica, soţia ucisă a negustorului îşi face apariţia în camerele conacului.

Legenda s-a șoptit de la un om la altul. De la slugi la vecini, de la vecini la prietenii lor. În scurt timp, tot orașul știa de casa bântuită. Oamenii au început pur și simplu să o ocolească. Iar ani de zile, imobilul a rămas nelocuit. Nimeni nu a mai avut curaj să se mute alături de o stafie.

După o perioadă, autoritățile locale au decis să mute în clădire administraţia financiară. Funcționarii nu au rezistat mult. În final s-a decis să e improprie unei astfel de activități. În mod neașteptat,  înainte de a-şi muta birourile, nu se ştie din ce motiv, vechiul tapet al casei a fost distrusă, scrie Formula AS. Probabil, au căutat locul unde a fost zidită Voica. Doar că au greșit locul. Între anii Primului Război Mondial în imobil a funcționat comandamentul armatei germane.

În anii ’50, după venirea ruşilor,  bolşevicii au stat în imobil. Nu părea că ei au avut vreo problemă cu fantoma Voicăi. În anul 1957 autoritățile au decis transformarea frumosului monument în Cămin pentru persoane vârstnice. În continuare însă, brăilenii spun că e o casă blestemată.

Fantoma este adevărată.  Și directorul azilului a văzut-o

În anul 1985, în timpul lucrărilor de consolidare, în subsol a fost descoperit un schelet uman.  Comuniștii au păstrat secretul, informația nu a devenit publică. Însă au chemat legiști pentru stabilirea identităţii scheletului. Medicii legişti au constat doar că osemintele aparţin unei femei, cu o vârstă în jur de 30 de ani. Previzibil, craniul era găurit de un glonţ.

În urmă cu câțiva ani, presa a intervievat locatarii căminului de bătrâni, iar aceștia au relatat că noaptea se aud zgomote ciudate şi în anumite camere îşi face apariţia o femeie frumoasă care se jelește. Se spune că fantomele sunt suflete care nu își pot găsi liniștea și care, astfel, bântuie locurile în care au murit. Întâlnirile nocturne cu spiritul Voicăi au fost confirmate şi de fostul director al azilului. Acesta a declarat presei că, în perioada când a condus căminul a auzit deseori pocnituri ciudate. Sunetele erau mai puternice în nopțile de 20 ale fiecărei luni.

Sursa citată arată că povestea negustorului grec înșelat de nevastă și a casei cu stafii ce a rămas în urma poveștii lor a fost subiectul romanului „Fiul lui Monte Cristo”, scris de Theodor Constantin. Scriitorul povesteşte despre o familie care ar fi locuit în casa cu stafii şi care, după ce a vândut-o, a plecat definitiv în Elveţia. Interesant este că scriitorul a murit înainte ca moştenitorii elveţieni să revendice.

Sursa foto: Obiectivbr.ro

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre