Simona Ionescu / Redactor Șef
Marinarii sărau mâncarea, dar nu puteau mânca la nesfârșit pește sărat. Se îmbolnăveau pe capete, până a apărut conserva. Istoricii spun că și ostașii din trupele lui Napoleon au fost răpuși din cauza foametei în drumul lor spre Rusia.
Prima conservă a apărut din necesitate. Povestea începe în 1795. Guvernul francez a oferit o recompensă de 12,000 de franci oricui ar fi putut inventa o metodă de conservare a mâncării.
Nicholas Appert a fost cel a avut ideea genială, dar i-au trebuit 15 ani de experimente. În cele din urmă, a reușit să conserve cu succes alimentele prin prepararea lor parțială. Acestea erau ambalate în sticle închise ermetic cu dopuri. Sticlele erau apoi scufundate în apă clocotită.
Teoria să de conservare a alimentelor îi aparține în totalitate. Descoperirile lui Pasteur în ceea ce privește bacteriile au survenit o jumătate de secol mai târziu.
Acesta a fost primul care a reușit să conserve carne și legume la borcan, în 1810. În același an un alt francez, Philippe de Girard, a venit cu ideea păstrării pe termen lung a mâncării în cutii de metal.
A vândut idea negustorului englez Peter Durand. Englezul a patentat-o și a pus-o în practică. A pus mâncarea într-o cutie metalică pe care a sigilat-o. A introdus cutia în apă rece, a încălzit-o ușor, până la fierbere.
Procesul i-a reușit, dar Durand s-a oprit aici. În 1812 i-a vândut patentul inginerului englez Bryan Donkin, pentru suma de 1.000 de lire sterline.
Cutiile de tablă au fost fabricate de englezi care au înființat o fabrică. Cutiile de conservă nu au avut succes până în anul 1846. Atunci a fost inventat un sistem de fabricare a conservelor care permitea producerea a 60 de conserve pe oră față, de 6 cât se produceau înainte.
Sistemul de deschidere a conservelor era foarte greoi. Trebuia o daltă și un ciocan ca să se taie un contur circular pe lângă marginea cutiei. Au fost necesari aproape 50 de ani, până în 1858, pentru că această situaţie să se schimbe.
Atunci, conservele au început să se realizeze din oţel subţire, care putea fi tăiat mult mai uşor. Așa a apărut primul desfăcător practic, imaginat de Ezra Warner din Waterbury, Connecticut.
Desfăcătorul avea o lamă curbată care se introducea pe lângă muchia conservei şi care, prin mişcări scurte de ridicare, realiza tăierea tablei acesteia.
Desfăcătorul modern, cu o rotiţă de tăiere care rulează de-a lungul muchiei conservei, a fost inventat de un American, iar principiul de funcționare a rămas același până în ziua de azi.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
