Castelul, numit după râul pe care se află, a fost o cetate și casa lui Robert de Brus „Concurentul”, Lordul Annandale.

Încă din secolul al XII-lea, Brus se considera blestemat. Robert Brus credea că lepra sa era „degetul lui Dumnezeu asupra mea” și o consecință a execuției familiei. Folclorul spune că ghinionul său nu a apărut în acest fel.

În timpul vizitei sale la castelul Annan din 1138, episcopul irlandez de Armagh, Maolmhaodliog ua Morgair, numit St Malachy O’More, a fost distrat la castelul lui Bruce (ultimele urme ale castelului au fost eliminate în 1875). 

În timp ce mânca, Malachy a auzit servitorii vorbind despre un tâlhar care urma să fie spânzurat. Malachy i-a cerut gazdei sale să-l cruțe pe tâlhar, iar Brus a fost de acord să facă acest lucru.

Blestemul

Malachy a plecat la scurt timp și, în timp ce ieșea din oraș, a văzut cadavrul tâlharului atârnând pe marginea drumului. Furios că Brus l-a mințit, Malachy l-a blestemat pe Brus, pe familia sa și micul cătun-castel. 

După ce Malachy a murit în 1148, Robert de Brus a plătit pentru păstrarea luminilor la sanctuarul Sf. Malachy de la mănăstirea Clairvaux, Franța, unde murise Malachy. Dar folclorul spune că blestemul lui Malachy a rămas pentru totdeauna.

Vampirul cu lepră

Mitul celtic vorbește despre spirite care beau sânge, chiar dacă romantismul vampirului este în mare parte o invenție a secolului al XVIII-lea. Iar folclorul scoțian nu discută  prea mult despre vampir, chiar dacă unii adepți indică Golful Cruden, Aberdeenshire, ca presupusul loc de naștere al acestor spirite. 

Se pare că la scurt timp după punerea blestemului lui Malachy, lepra a venit în Annan, răspândită de un bărbat fugit din Yorkshire. Nu peste mult timp, după ce regele a fost îngropat, localnicii au raportat că l-au văzut pe acesta însoțit de „o haită oribilă de câini”. 

Înspăimântați de vederea „cadavrului putrezit” ambulant, oamenii buni din Annan au chemat preoți să vină și să curețe locul cu rugăciunile lor. Din păcate, lepra s-a răspândit prin vizita strigoilor, după cum spuneau localnicii, iar poveștile lor s-au transmis din generație în generație până astăzi.