Progres epocal în tratarea maladiei Alzheimer, la peste 100 de ani de la descoperirea bolii

Progres epocal în tratarea maladiei Alzheimer, la peste 100 de ani de la descoperirea bolii
Deși boala Alzheimer a fost diagnostica prima dată în 1901, oamenii de știință nu au reușit să stabilească, clar, cauzele ei. Până acum.

Cercetătorii au făcut o descoperire epocală în cazul bolii Alzheimer. Aceasta este o maladie neurodegenerativă cronică care se agravează treptat în timp. Este cauza a 60–70% din cazurile de demență. Cel mai frecvent simptom precoce este dificultatea pacientului de a-și aminti evenimentele recente.

Pe măsură ce boala avansează, simptomele pot include probleme cu vorbirea, dezorientarea (inclusiv rătăcirea cu ușurință), schimbări de dispoziție, pierderea motivației, probleme de comportament. Treptat bolnavul își pierde funcțiile corporale. Oamenii de știință au stabilit că, deși viteza de progresie poate varia, speranța de viață tipică după diagnostic este de trei până la nouă ani.

Descoperire epocală în cazul Alzheimer

Grupuri de proteine toxice, considerate responsabile pentru declinul cognitiv asociat bolii Alzheimer, ajung în diferite zone ale creierului unde se acumulează de-a lungul deceniilor. Acestea sunt cauza declanșării bolii, se arată într-un studiu publicat în jurnalul Science Advances. Studiul e primul care se bazează pe date rezultate din cercetări efectuate pe subiecţi umani pentru a cuantifica viteza proceselor moleculare ce conduc la această boală neurodegenerativă. Odată trase concluziile, ar putea influenţa modul în care sunt concepute tratamentele.

Până acum exista teoria conform căreia aglomerările de proteine se formează într-un singur loc şi declanşează o reacţie în lanţ în alte zone, un model observat la şoareci. O astfel de răspândire se poate produce, dar nu reprezintă cauza principală, au arătat cercetătorii.

„Două elemente au făcut posibilă această lucrare, a explicat pentru AFP Georg Meisl, chimist la Universitatea Cambridge şi unul dintre autorii principali ai articolului. În primul rând, studiul datelor foarte detaliate rezultate din scanări PET (o metodă de examinare prin imagistică medicală, n.r.) şi a diferitelor seturi de date puse laolaltă, dar şi modelele matematice care au fost dezvoltate în ultimii zece ani”.

Cercetătorii au investigat probe de la subiecți umani

Cercetătorii au utilizat 400 de eşantioane de creier prelevate după decesul unor persoane cu Alzheimer şi 100 de examinări PET efectuate asupra unor persoane aflate în viaţă, diagnosticate cu această boală. Astfel, au putut monitoriza acumularea proteinei tau. Aceasta din urmă, alături de o altă proteină numită beta-amiloid, se acumulează şi provoacă moartea celulelor cerebrale, la fel ca şi o contracţie a creierului. Astfel, se ajunge mai ales la pierderea memoriei şi la incapacitatea de a îndeplini sarcinile cotidiene.

Oamenii de ştiinţă au descoperit, de asemenea, că erau necesari numai cinci ani aglomerărilor pentru ca numărul lor să se dubleze. Cercetătorii spun că această perioadă e, totuși, încurajatoare. În sensul că e dovada faptului că neuronii au capacitatea de a lupta contra acestor acumulări. „Poate, dacă reuşim să îi îmbunătăţim puţin, putem întârzia semnificativ apariţia bolii grave”, a mai precizat Meisl.

„Sperăm că acest studiu şi altele vor permite orientarea dezvoltării unor viitoare tratamente care vizează proteina tau, astfel încât acestea să aibă mai multe şanse de a încetini boala şi de a ajuta persoanele afectate de demenţă”, a declarat Sara Imarisio de la Alzheimer’s Research UK, citată într-un comunicat.

Cât de răspândită este boala

Alzheimer reprezintă una dintre principalele probleme de sănătate publică şi afectează peste 40 de milioane de persoane din întreaga lume. Boala e clasificată în funcţie de „stadiile Braak”.  Oamenii de ştiinţă au descoperit că este nevoie de aproximativ 35 de ani pentru a trece de la stadiul 3, în care sunt prezente simptome uşoare, la stadiul 6, cel mai avansat.