Simona Ionescu / Redactor Șef
Charles Aznavour a fost unul dintre cei mai longevivi şi cunoscuţi cântăreți francezi, alături de nume precum Edith Piaf sau Mireille Mathieu. Cariera sa impresionantă înseamnă peste 1300 de melodii compuse, peste 1400 de cântece înregistrate, în opt limbi de circulaţie internaţională.
A jucat și în 90 de filme. Franța i-a adus un ultim omagiu național la Domul Invalizilor. Președintele Emmanuel Macron și 200 de personalități au asistat la ceremonie, neobișnuită pentru civili.
Charles Aznavour își dorea să trăiască 100 de ani. În noaptea de duminică spre luni (30 septembrie/1 octombrie) 2018, cântărețul, compozitorul, actorul a murit la vârsta de 94 de ani. Excepţionala sa carieră artistică a fost recompensată cu premii internaţionale de prestigiu.
Charlez Aznavour, pe numele real Shahnour Varenagh Aznavourian, s-a născut la 22 mai 1924, la Paris, fiind fiul unui cuplu de imigranţi armeni. Tata era muzician, dar deschisese un mic restaurant la Paris pentru a-şi întreţine familia. Nu a fost o afacere profitabilă.
Părinţii săi încercau să-şi binedispună clienţii restaurantului oferind concerte. Acolo a debutat și micul Charles la vârsta de nouă ani. „Tata a fost un muzician talentat, dar un prost afacerist şi un suflet mare. În restaurantul lui mâncau gratis mai toţi prietenii pe care îi avea, dar şi oamenii săraci şi înfometaţi. Vă daţi seama că afacerea nu a durat prea mult, profitul fiind zero”, avea să mărturisească artistul, peste ani.
Micul Charles avea să renunţe repede la şcoală, dedicându-se prestaţiilor artistice,. Începuse să câștige bani, de un real ajutor pentru familia sa.
„Am abandonat repede şcoala. Înainte de a o lăsa baltă, am primit un «Certificat d’Etudes», de care sunt foarte mândru, deşi nu înseamnă mare lucru. Următoarea diplomă pe care aveam s-o primesc a venit 70 de ani mai târziu şi era un titlu de Doctor Honoris Causa”.
La 12 ani, (1936) debutează într-un rol minor, în filmul „La guerre des gosses”, urmat, după doi ani, de un alt rol de elev în „Les disparus de St. Agil”. În timpul ocupaţiei naziste, Charles Aznavour a cântat prin cabarete.
În anul 1946, când împlinise 22 de ani, a avut şansa să fie remarcat de Edith Piaf, care l-a încurajat în abordarea unei cariere muzicale. Astfel, Charles a însoţit-o pe artista franceză într-un turneu efectuat în oraşe din Franţa şi SUA. A fost o reuşită exclusiv artistică, nu, însă şi financiară.
Au urmat opt ani în care Charles Aznavour a locuit împreună cu Edith Piaf. Ea l-a împins de la spate, l-a pus să îşi caute un profesor de canto şi să descopere tot ce ce ar putea să facă cu vocea lui. Piaf l-a îndemnat să-şi interpreteze propriile compoziţii.
„Tinerii pe care ea îi ajuta să urce pe scenă erau amanții ei. Nu era însă și cazul meu. Ea m-a susținut din cu totul alte motive. Trecutul meu se potrivea foarte bine cu al ei. Părinții mei erau străini, care nu vorbeau limba franceză. Ei ne-au lăsat pe sora mea și pe mine să devenim copii ai străzii. Edith Piaf era și ea un copil al străzii. Acest lucru ne-a apropiat”, spunea Aznavour despre Edith Piaf.
Tocmai având în vedere că se afla sub protecţia unei mari artiste, criticii francezi ai vremii l-au etichetat deloc măgulitor. Au spus ca era „prea urât, prea scund şi cu o voce oribilă.”
În anul 1950 avea să înregistreze primul succes, interpretând propria compoziţie „J’ai Bu”. Din acea perioadă datează şi îngrijorările artistului. „Mă dezavantajează vocea, statura, gesturile, lipsa de cultură, prea puţină şcoală, sinceritatea şi lipsa de personalitate”, după cum mărturisea artistul.
După momentul primului succes, tot Edith Piaf i-a recomandat să-şi facă o operaţie estetică de corectare a nasului, pentru a-şi îmbunătăţi aspectul fizic. Tot ea a spus apoi „Îmi plăceai mai mult înainte”.
Au urmat ani în care Charles Aznavour a compus mai multe melodii pentru celebrul Gilbert Becault. La primul recital propriu de mare succes, la Casablanca, publicul marocan şi presa locală s-au exprimat în termeni extrem de laudativi.
A urmat un nou concert, acasă, la Paris, în sala Alhambra, unde publicul pretenţios l-a ovaţionat. Melodia sa, „Je m’voyais déjà”, compusă pentru Yves Montand, va deveni, de aici înainte, un cântec extrem de apreciat. În următorii ani a lansat șlagăre, unul după altul, culminând cu celebrul „La Bohème”.
Artistul sărac de altătată avea Franţa şi lumea muzicală mondială la picioare. A devenit unul dintre cei mai bogaţi şi mai apreciaţi artişti de pe mapamond. Britanicii și americanii l-au numit „un Sinatra francez”. În 1974, piesa „She” a ajuns pe prima poziţie a clasamentelor britanice de trei ori mai repede decât orice alt cântec de până atunci.
De-a lungul timpului a colaborat cu Édith Piaf, Fred Astaire, Frank Sinatra, Andrea Bocelli, Bing Crosby, Ray Charles, Bob Dylan, Liza Minnelli. A cântat alături de Elton John, Dalida, Petula Clark, Tom Jones, Shirley Bassey, José Carreras, Laura Pausini, Nana Mouskouri şi Julio Iglesias.
Este tatăl a șase copii din trei căsătorii. Charles Aznavour s-a căsătorit, prima dată, în anul 1946, cu Micheline Rugel, și au avut doi copii. Acest mariaj s-a încheiat șapte ani mai târziu.
La doi ani distanţă, Charles se recăsătoreşte cu Evelyne Plessis, care în 1956 a dat naştere unui băiat, Patrick, care avea însă să moară la vârsta de 25 de ani. Charles şi Evelyne aveau să se despartă în anul 1960.
În anul 1967, artistul se recăsătoreşte cu suedeza Ulla Thorsell care devenise iubirea vieţii sale. Aceasta i-a dăruit trei copii. „Sunt un francez catolic cu rădăcini armeneşti, soţia mea este suedeză protestantă. Am un cumnat algerian, care este musulman şi un nepoţel evreu. Ne înţelegem bine pentru că nu discutăm despre religia celuilalt, ci o respectăm”.
În anul 1976, Aznavour s-a stabilit în Elveţia, a rămas extrem de mândru că este francez, însă nu şi-a uitat niciodată rădăcinile armene. În anul 1988, un cumplit cutremur a zguduit Armenia. În 24 de ore, Aznavour înfiinţa deja fundaţia “Aznavour for Armenia”, prin care artistul a sprijinit cu o sumă fabuloasă persoanele sinistrate.
În onoarea sa, o piață din Erevan îi poartă numele, iar în Gyumri, orașul care a suferit cele mai multe pierderi de vieți omenești în cutremur, i s-a ridicat o statuie.
De asemenea, în plin centrul Erevanului, s-a construit Casa-muzeu „Charles Aznavour”, pe care a vizitat-o preşedintele francez Nicolas Sarkozy,.
Din 2008, a primit şi cetăţenia armeană, iar în anul 2009, a fost numit ambasador al Armeniei în Elveţia.
În anul 2005, Charles Aznavour s-a hotărât să se retragă de pe scenă, organizând în acest sens un turneu de adio în SUA şi Canada. În 2011, artistul hotărăşte că stă în puterile sale să mai susţină anumite spectacole pe scena de la Olimpya din Paris şi la Moscova. Avea 87 de ani.
La 15 octombrie 2014, cântăreţul a fost tratat pentru „o infecţie” şi oboseală şi a fost nevoit să îşi amâne un concert programat la Geneva. În 2016, Charles Aznavour susţinea un concert la Bucureşti, pe scena Sălii Palatului, la 63 de ani distanţă de la primul şi singurul concert pe care îl mai susţinuse la noi.
Artistul în vârstă, pe atunci, de 92 de ani, a demonstrat că este într-o formă de zile mari. A cântat splendid și a dansat, a întreținut publicul cu glume rafinate și pline de haz, a stârnit lacrimi și a declanșat aplauze furtunoase.
În aprilie 2018, el a fost nevoit să îşi anuleze un concert programat la Sankt Petersburg, în Rusia, din cauza unor dureri lombare severe. Luna următoare a fost externat din spital după o fractură de humerus, după ce a căzut la domiciliul său. Sursa: thefamouspeople.com
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
