Dan Bittman, despre cel mai greu moment al vieții, străbunicul din vârful căpiței de fân și casa copilăriei

2012 a fost un an pe care Dan Bittman ar vrea să-l șteargă din memorie. L-a considerat „sfârșitul lumii”, pentru că atunci și-a pierdut cei mai dragi oameni. Artistul și-a amintit și de străbunicul care i se părea Dumnezeu, dar și de casa copilăriei.

„Mi-a dat atunci un Xanax, eu nu știam ce este, dar m-a liniștit”

„Pentru mine 2012 a fost cu adevărat sfârșitul lumii. Pierderi după pierderi de părinți. Tata s-a stins pe 2011, pe 31 decembrie. Aveam trei spectacole atunci, iar dacă nu era Mihai Coman care, din păcate, nu mai este printre noi, nu știu cum făceam față. 

Mi-a dat atunci un Xanax, eu nu știam ce este, dar m-a liniștit, am putut să cânt toate cele trei spectacole și de a doua zi am început toate demersurile ca să-l înmormântăm. Altfel, nu se putea”, a povestit Dan Bittman invitat în podcast-ul lui Teo Trandafir.

„Doamne, ce-i asta, a venit Dumnezeu”

N-a trecut multă vreme și cea mai dragă ființă a sufletului său, mama, s-a stins și ea. „Iar mama, ca să vezi … Eram la Târnăveni, de fapt la Târgu Mureș, acolo eram cazați și aveam spectacol în zonă.

Și au venit rudele mele, pe care nu le-am văzut de o viață. (…) Mi-aduc aminte doar de străbunicul meu, care mi se părea o chestie extraordinară, pentru că intra cu carul cu boi și el în vârful căpiței. Ei stăteau în Târnăveni…

„L-au găsit în comă alcoolică, în șură”

Eu eram mic, cât microfonul, mă uitam la el și spuneam: Doamne, ce-i asta? A venit Dumnezeu. La 82 de ani l-au găsit în comă alcoolică, pentru că trăgea dintr-un pai în șură din țuica pe care și-o făcea el. Și a mai trăit până la 94 de ani”, a povestit Bittman.

„Pe locul casei mele au făcut magazinul Unirea”

Dan Bittman a schimbat multe case și își amintește cu drag de locuința din zona Unirii, în care s-a născut. Un loc minunat, pe care Ceaușescu l-a șters de pe fața pământului.

„Pe locul casei mele, au făcut magazinul Unirea. De fapt, nu știu dacă exact magazinul, dar în spate s-a făcut o parcare uriașă… Era casa bunicilor din partea tatălui, o casă care mie mi se părea foarte mare.

Știu că mă plimbam cu tricicleta, avea curte, când se ridica nivelul Dâmboviței, apăreau melcii. Până a venit Ceaușescu și ne-a demolat.

Mama, săraca, s-a dat peste cap și a făcut rost de o altă casă… pe vremuri exista IAL, eram într-un soi de chirie, care s-a demolat și aia”, a mărturisit Dan Bittman. De atunci, Dan Bittman a învățat o lecție importantă pentru viață: să nu se mai atașeze de lucruri.