Delia Budeanu, crainică la TVR, salvată de un lider comunist. „Mi-a fost silă de multe ori”

Să fii crainic în perioada comunistă a fost o grea încercare pentru Delia Budeanu. La finalul carierei a înțeles că „televiziunea mi-a luat viața, 27 de ani, cei mai frumoși ani și mi-a dat popularitate. Deci suntem la paritate”.

O coafură „superbă” a deranjat comuniștii

Absolventă a Universității de Litere a Universității din București, Delia Budeanu a ajuns crainic la televiziune fără să-și fi dorit cu ardoare. A visat însă să ajungă cântăreață de operă, dar aripile i-au fost frânte de tatăl său, o persoană dură și insensibilă.

Viața însă i-a demonstrat că a fost făcută pentru televiziune, chiar dacă, la un moment dat, din cauza unei coafuri „superbe”, care a deranjat comuniștii, a fost la un pas să fie scoasă de pe postul național. Cel care i-a luat apărarea a fost chiar Ion Gheorghe Maurer, fost ministru de Externe și președinte al Consiliului de Miniștri, care a intervenit personal.

”Băgați-vă mințile în cap, lăsați-o pe fata asta în pace să își facă meseria, că e o frumusețe și vreau să o văd pe ecran”

„Au fost niște scrisori anonime trimise la secția de cadre a Comitetului Central în care se făcea referire la o anumită apartenență politică a tatălui meu în anii săi de tinerețe. A doua oară mi s-a făcut reclamație pentru că aveam o coafură superbă și i-am enervat pe toți. Au făcut o ședință.

M-a salvat domnul Ion Gheorghe Maurer, avea o mare influență. M-am dus la o prietenă care se știa cu soția domnului Maurer. Și am ajuns acasă la familia Maurer, le-am spus problema mea. Iar domnul Maurer a dat un telefon și a spus:

„Băgați-vă mințile în cap, lăsați-o pe fata asta în pace să își facă meseria, că e o frumusețe și vreau să o văd pe ecran”. După acel telefon m-au lăsat toți în pace”, a mărturisit în 2002, Delia Budeanu, invitată în emisiunea Profesioniștii a Eugeniei Vodă.

„Simțeam că eram un pion într-o cădere liberă totală”

Delia Budeanu recunoaște că în perioada comunistă, nu suporta să spună pe post lucruri care erau în contradicție cu gândirea ei. De aceea, a avut momente în care i-a „fost silă de meseria” pe care o făcea.

„Trebuia să spun pe post lucruri ce nu îmi făceau plăcere. Știam că îi exasperează pe cei de acasă, știam că e o exasperare generală. Simțeam că eram un pion într-o cădere liberă totală. Eram foarte angoasată la finalul anilor 1980”, s-a destăinuit Delia Budeanu.