Dem Rădulescu, timidul clasei corigent la matematică. A fost pupat pe frunte de marele actor George Calboreanu

Regretatul Dem Rădulescu a mărturisit că a ajuns mare datorită „oamenilor uriași” care i-au fost alături. Dar și pentru că celebrul actor George Calboreanu alături de care a jucat la începuturile sale l-a pupat pe frunte și i-a prezis că va ajunge o stea.

Dem Rădulescu: „Eram un elev mediu”

 „Nimic din viaţa omului nu este întâmplător, am dat peste o carte. Nu eram un premiant. Prin ultimii ani am luat o diplomă de merit. Am fost corijent la matematică. Eram un elev mediu și timidul clasei.

Dar cum poţi să-ţi explici că dintre toate cărţile pe care le-am frunzărit, m-am oprit să-mi tremure mâna pe o carte! „Arta dramatică”, nu ştiu de cine era scrisă, dar îmi amintesc că avea scoarţele roase”, a povestit Dem Rădulescu invitat cu ani în urmă la emisiunea Profesioniștii.

„Ofiţerii polonezi erau nişte oameni de o educaţie rară”

Născut într-o familie de negustori cu trei copii, Dem Rădulescu a cunoscut ororile războiului și n-a uitat niciodată imaginile cu prizonieri sârbi, evrei „cu capul printre gratii”  care cereau apă. Dar amintirile cele mai puternice sunt cele cu prizonierii polonezi, chiar și cu membrii ai guvernului polonez.

„Cine nu ştie, îi spun eu cum au fost primiţi polonezii în România, cum au trăit în casele oamenilor, la Râmnicu Vâlcea şi cum li se dădea tot ce avea omul în casă. (…) Ofiţerii polonezi erau nişte oameni de o educaţie rară, de o cinste exemplară, oameni calzi şi apropiaţi, cum rar am văzut aşa ceva”, a mai spus artistul.

A plâns în gară după un deținut

Un moment care a rămas pentru toată viața întipărit în sufletul său a fost cel în care a văzut un prizonier rus dezarmat. Atât de impresionat a fost de această persoană, încât a plâns în gară. „L-au coborât în gară. Nu ştiu pentru ce.

A aflat tot oraşul de 15.000 de locuitori, la vremea aceea. A venit jumătate de oraş să-l vadă pe ofiţerul sovietic”, s-a destăinuit actorul. Era „un blond frumuşel, fără chipiu, cu gradele pe umăr”, la care lumea se uita „ca la o maimuţă în cuşcă”. „Am plâns, în gară”, a precizat Dem Rădulescu.