Simona Ionescu / Redactor Șef
Jean Gabin, omul pe care Franța l-a ridicat la rangul de spirit „autentic” în anii 1930 a interpretat o serie de figuri marginale hoți, ucigași, gangsteri, dezertori, sinucigași, violatori și vagabonzi. Iar în perioada celui de-al Doilea Război Mondial a fost ofițer sub comanda generalului Charles De Gaulle.
Prima dată când Gabin „a fost Franța” s-a întâmplat în timpul unei perioade încărcate din viața socială și politică franceză care a precedat și a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial. Gabin care și-a urmat cu reticență tatăl în sălile de muzică pariziene, s-a trezit, prin muncă asiduă, alegeri inteligente și serendipitate istorică, cel mai de succes și cel mai bine plătit actor francez al vremii.
Când cineva se gândește la chintesența francezului, probabil că și-l imaginează pe Jean Gabin. Fiu al unor artiști de music-hall, actorul născut la Paris în anul 1904 a crescut în industria divertismentului.
Debutul său pe ecran în anii 1930 a marcat începutul multor roluri memorabile în filme precum „La Grande Illusion” (1937) și „La Bête Humaine” de Émile Zola (1938). Interpretările sale îi vor aduce recunoașterea internațională și îi vor stabili reputația ca fiind una dintre cele mai mari vedete ale filmului noir.
Întrerupându-și performanțele pe ecran, Gabin s-a alăturat luptei Aliaților din cel de-al Doilea Război Mondial. Servind sub comanda generalului Charles De Gaulle în Forțele Franceze Libere, ca și comandant de tancuri, Gabin a primit mai multe medalii pentru serviciile sale.
La întoarcerea sa la actorie după război, el a devenit întruchiparea spiritului specific francez, o personalitate care îi va defini viitoarele roluri. Timp de mai mulți ani, filmele sale nu au făcut mulți bani. Apoi, a venit pelicula „Touchez pas au grisbi” (Nu atingeți prada), din anul 1954, care a fost un succes international foarte profitabil. În următorii 20 de ani, Gabin a mai făcut 50 de filme.
Gabin a arătat lumii „ce înseamnă să fii francez”, scrie autorul american Joseph Harriss în introducerea cartea sa fascinantă „Jean Gabin: The Actor Who was France”. Cartea preferată a cercetătorilor de film și a fanilor anglofoni ai cinematografiei francize.
Gabin a ajuns în cinematografie după un început modest în cabaretul de cântece și dansuri și a continuat să apară în 95 de filme într-o perioadă de tumult în istoria culturală și politică a Franței.
Portretul comisarului de poliție Jules Maigret în serialul de televiziune se numără printre cele mai bune, un rol abordat de mulți actori francezi de-a lungul anilor. Niciunul nu a reușit să-l șteargă din memoria colectivă pe comisarul Maigret interpretat de Jean Gabin.
„Trecând cu ușurință de la salopete la costume de afaceri, ocolind legea sau aplicând-o, conducând un camion sau aducând pe lume un copil, cumpărând brânză într-o piață stradală… cu fiecare film care se succeda, el devenea mai mult ca niciodată actorul cu care francezii se puteau identifica”, a spus scriitorul.
Istoricii de film francezi au fost adesea admirați de el. „Carisma sa i-a incitat pe critici la zboruri de proză. Unul dintre ei l-a descris ca având noblețea unui animal frumos. Altul a scris: Trebuie doar să-l vezi ca să vrei să-i strângi mâna, dacă ești bărbat, sau să-l iei în brațe, dacă ești femeie”, spun aceștia.
Despre Jean Gabin se spunea că poate să joace orice. S-a antrenat și în viața reală, trecând de la „un golan bătăios și încăpățânat din partea greșită a căii ferate, la idol național și una dintre cele mai mari vedete cinematografice ale secolului XX”.
Totuși, în ultimii ani de viață ai lui Gabin, soția sa de 30 de ani a declarat că a renunțat să mai încerce să-l înțeleagă. Pentru ea, și pentru mulți dintre cei care l-au cunoscut, el a rămas o enigmă.
Pe Marlene Dietrich, Jean Gabin a cunoscut-o la Hollywood în 1940, şi au trăit o poveste de dragoste fascinantă, au ieşit împreună la evenimente mondene, au locuit împreună. Relația lor se întrerupe în 1943, când Jean Gabin se înrolează voluntar în forțele Franței libere conduse de Charles de Gaulle.
Însă în toată perioada ce va urma, cei doi au corespondat și şi-au reînnoit jurămintele de iubire. Marlene Dietrich s-a înrolat, la rându-i, voluntar pentru americani, a făcut turnee în taberele militare de pe front pentru a-i distra pe combatanți.
Cei doi aveau să se reîntâlnească la Paris în 1944 și dragostea îşi va relua cursul. Au apărut împreună la evenimente, au locuit împreună, şi-au făcut planuri pentru viitor. În 1946, cei doi reușesc să facă un film impreună, „Martin Roumagnac” („Vipera”), în regia lui Marcel Carne, însă producţia avea să înregistreze un eşec răsunător.
Jean Gabin o părăsește pe Marlene Dietrich fără nicio explicație şi se va căsători, la 28 martie 1949, cu Dominique Fournier, un fost manechin. Cea care îi va dărui trei copii. Jean Gabin a plecat la Domnul la 15 noiembrie 1976, la Paris, după o suferinţă provocată de leucemie.
Conform dorinţelor sale, trupul său a fost incinerat în cadrul unei ceremonii care a avut loc la 17 noiembrie, la crematoriul cimitirului Père-Lachaise.
La 19 noiembrie, s-a derulat, în prezenţa soţiei sale, a copiilor şi a unora dintre cei mai buni prieteni ai săi, Gilles Grangier, Alain Delon sau Odette Ventura, o ceremonie solemnă, cu onoruri militare, la bordul navei militare „Détroyat” – cu autorizarea personală a preşedintelui Franţei, Valéry Giscard d’Estaing.
Ultima dorință i-a fost îndeplinită și cenușa actorului a fost aruncată în mare. În anul 1987, lui Jean Gabin i-a fost decernat, postum, un Premiu César onorific.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
