Simona Ionescu / Redactor Șef
Nu putea trăi fără soțul ei. Filmul ultimelor zile pentru doi bătrâni care erau împreună de peste 50 de ani. Când şi-a dat seama că Doinaş va muri, Irinel Liciu s-a sinucis.
Marea balerină a luat un pumn de somnifere în ziua când soțul ei a murit. Irinel Liciu nu putea trăi fără marea ei iubire.
„Domnul meu și Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaș, dulcele meu, o prea mare iubire ucide.” Apoi a luat un pumn de somnifere, s-a întins pe pat și nu s-a mai ridicat niciodată.
Poetul Ştefan Augustin Doinaş şi marea balerină a României Irinel Liciu (Silvia Lia Voicu) au trăit împreună vreme de o jumătate de secol. Când el a murit, la 25 mai 2002, ea a mers acasă şi s-a sinucis.
S-a îmbrăcat frumos, şi-a corectat cu fard imperfecţiunile bătrâneţii, de parcă urma să iasă la cină. S-a aşezat la biroul lui Ștefan Augustin Doinaş, în bibliotecă, a scris câteva cuvinte pe o foaie de hârtie, apoi a înghiție un pumn de somnifere.
Marea balerină Irinel Liciu avea 74 de ani în 2002 şi ar mai fi trăit, probabil, câţiva ani. Dar n-a mai găsit nici un motiv să o facă. Soțul ei iubit, Augustin Doinaş, a murit la 80 de ani şi o lună, pe 25 mai 2002.
Ștefan Augustin Doinaș a făcut infarct la finalul unei operaţii. Avea cancer şi l-ar mai fi dus pe picioare dacă inima nu i-ar fi cedat. Soţia sa, Irinel Liciu, a fost chemată la spital şi l-a văzut pe iubitul ei soț mort.
S-a întors acasă, a luat un pumn de somnifere, s-a aşezat pe pat şi a murit. A găsit-o în zori menajera.
„Îmi vine în minte, brusc, o seară la ei în care Irinel, râzând, ne spune celor de faţă: «Am hotărât cu Doinaş că, dacă unul din noi moare, celălalt se sinucide. Numai că Doinaş, fiind bărbat, adică laş, nu o să fie în stare s-o facă.» Şi a râs din nou, cu poftă. A plecat de la spital de îndată ce infarctul a survenit și Doinaş a murit”, a povestit Gabriel Liiceanu.
Ştefan Augustin Doinaş şi Irinel Liciu s-au cunoscut la mijlocul anilor ’50.
El, un poet necunoscut, fiu de ţărani din Arad. Ea, vedeta Bucureştiului, balerină la Operă, cu studii de balet făcute la Moscova şi Leningrad.
El stătea în gazdă la un balerin, aşa a întâlnit-o. Pe urmă a privit-o îndelung pe scena Operei şi a făcut o obsesie pentru ea și, curând, obsesia a devenit reciprocă.
Irinel Liciu a apărut curând la braţul unui poet care trăia din leafa de ziarist la o revistă culturală.
La începutul anului 1957, Doinaş era condamnat la puşcărie politică. A omis să denunţe un coleg de la revista ”Teatru“, care vorbea despre extinderea revoluţiei maghiare şi în România.
A fost eliberat în februarie 1958 şi pe la colţuri se vorbea că eliberarea sa, după numai un an, nu e străină de Irinel Liciu, prietenă cu fiicele liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej.
Cert este că atunci Irinel Liciu, care s-a folosit de notorietatea ei publică, a cerut o audiență la Constanța Crăciun, adjunct al ministrului Culturii. Ar fi amenințat-o că va abandona cariera de balerină dacă Doinaș nu este eliberat.
Contextul retragerii ei are legătură cu plecarea din țară a partenerului ei de dans, Gabriel Popescu. Balerinul, cu care făcuse o pereche senzațională, a fost târât într-un scandal legat de homosexualitate. Anchetat, bătut de oamenii Securității, Popescu a plecat într-un turneu în Franța și nu s-a mai întors niciodată.
Ştefan Augustin Doinaş povestea într-un interviu, la TVR, despre primii ani cu Irinel Liciu.
”Ani de zile, după căsătorie, am fost prinţ consort. Nevastă-mea, Irinel Liciu, fiind prim-balerină la Opera din Bucureşti, pur şi simplu m-a întreţinut. Am trăit pe spinarea ei.
Aveam interdicţie de a publica şi toate uşile îmi erau închise. Mergeam să îmi aştept soţia la Operă, după repetiţii, iar portarul mă striga «domnul Irinel»“.
Irinel Liciu era în culmea gloriei, iar în 1958 primise titlul de Artistă Emerită de la Gheorghe Gheorgiu Dej.
La sfârşitul anilor ’60, Irinel Liciu a părăsit Opera din Bucureşti şi nu s-a mai întors. Însă, poetul Ștefan Augustin Doinaș îşi luase avânt spre marea literatură: primul volum de poezie publicat, prima traducere, primul premiu al Uniunii Scriitorilor, apoi premii internaţionale. În școli, elevii îi învățau poezia „Mistrețul cu colți de argint”.
Avea acasă una dintre cele mai frumoase și admirate femei. Totuși, Ştefan Augustin Doinaş se îndrăgostea de femei de condiţie modestă, iar episoadele sale de infidelitate au devenit publice.
Irinel Liciu află şi trăieşte cu această tristă realitate. Are chiar un episod în care îl părăseşte şi Doinaş scrie una dintre cele mai frumoase poezii din literatura română: „Astăzi ne despărţim”. Irinel Liciu se întoarce. O iubire mare iartă trădările.
După 1989, Ştefan Augustin Doinaş devine membru al Academiei Române. Alexandru Paleologu şi alte personalităţi din lumea universitară românească îl propun, în 1992, pe lista pentru Premiul Nobel literar.
Intră în politică şi între 1993 şi 1996 e senator al României din partea Partidului Alianţa Civică. Îşi dă seama la timp şi admite la final: „calitatea mea de senator e nesatisfăcătoare“.
Primeşte premii literare şi distincţii, conduce o revistă, „Secolul 20“, în care scrie tablete săptămânale. Din 2002, încep accidente vasculare, medicamente, cancer, mers în baston. Îşi dă seama că moare.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
