Povestea fascinantă a iubitei lui Mick Jagger. S-a iubit cu patru membri Rolling Stones și a inspirat piesele lor celebre

Cântăreața și actrița Marianne Faithfull, care a fost iubita solistului trupei Rolling Stones, Mick Jagger, timp de patru ani în anii 1960, a lăsat o avere de doar 35.000 de lire sterline.
Faithfull, care a murit la vârsta de 78 de ani pe 30 ianuarie anul acesta, a devenit simbolul suprem al stilului rock, inspirând piese celebre ale Stones precum „Wild Horses” și „You Can’t Always Get What You Want”.
A avut și aventuri cu alți doi membri ai trupei – Keith Richards și Brian Jones – dar și cu David Bowie. Cu toate acestea, a respins avansurile lui Bob Dylan și Jimi Hendrix.
Viața ei a luat o turnură haotică în anii ’70, din cauza dependenței de heroină și a perioadelor în care nu a avut o casă în care să locuiască. Ulterior, și-a lansat cariera cu o serie de albume noi, inclusiv „Broken English” în 1979.
Documentele de succesiune dezvăluite arată că Marianne Faithfull, care a fost căsătorită și a divorțat de trei ori, a murit fără să lase un testament.
Conform regulilor succesiunii, întreaga sa avere de 43.000 de lire, redusă la 35.000 după deducerea datoriilor, va fi moștenită de singurul ei fiu, Nicholas Dunbar.
Faithfull a murit după ani de suferință cauzată de multiple probleme de sănătate, printre care bulimie, cancer la sân și emfizem provocat de decenii de fumat.
A fost internată timp de 22 de zile în 2020, când a contractat Covid-19 și nu se aștepta să supraviețuiască, dar a reușit să treacă peste boală și a lansat al 21-lea album, „She Walks in Beauty”, un an mai târziu.
Documentele de succesiune arată că Faithfull locuia, la momentul morții, în căminul Denville Hall pentru membrii profesiei teatrale din Northwood, nord-vestul Londrei. Se pare că s-a mutat acolo în 2022.
Cântăreața s-a născut în Hampstead, nordul Londrei, pe 29 decembrie 1946, la puțin mai mult de un an după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Mama ei, Eva, era o baroneasă maghiară pe jumătate evreică și fostă balerină, care a fugit din calea naziștilor, iar tatăl ei, maiorul Robert Glynn Faithfull, a fost un personaj colorat, fost agent MI6 devenit ulterior profesor de literatură italiană.
Marianne a fost o femeie foarte frumoasă și cu mult șarm. Se spunea adesea că spiritul ei liber provine din copilăria petrecută într-o casă de la țară numită Braziers Park, în Oxfordshire, pe care tatăl ei a transformat-o într-o comunitate hippie unde domnea promiscuitatea.
Ulterior, mama ei s-a mutat cu ea într-o casă în Reading și a trimis-o pe Marianne la un internat catolic. În acea perioadă a început să urmeze o carieră muzicală, cântând în cafenelele din Reading.
Marea oportunitate a tinerei a venit în 1964, când avea doar 17 ani și a participat la o petrecere a Rolling Stones, unde a fost remarcată de producătorul trupei, Andrew Loog Oldham. Acesta a ajutat-o să lanseze single-ul său de debut, „As Tears Go By”, în același an.
Cel mai cunoscut rol al său în film a fost cel principal în „The Girl On A Motorcycle” din 1968, primul film american cotat cu X. Dar drogurile și-au spus cuvântul, iar relația ei cu Mick Jagger s-a destrămat, în timp ce cariera muzicală părea să stagneze.
Declinul ei a fost documentat în piesa „Sister Morphine*” pe care a co-scris-o cu Jagger și Richards pentru albumul „Stones Sticky Fingers” din 1971.
Marianne Faithfull a pierdut custodia fiului ei și a intrat în comă după o tentativă de sinucidere, fiind în continuare în ghearele dependenței de heroină, ceea ce a dus la o perioadă în care a fost practic fără casă și a trăit timp de doi ani într-un adăpost public din Soho.
Totuși, spiritul ei luptător a ajutat-o să revină în muzică în 1979 cu albumul „Broken English” și piesa emblematică „The Ballad Of Lucy Jordan”. Anii grei și abuzul de droguri i-au afectat vocea, care devenise răgușită, spartă și mai gravă.
Criticii au descris tonul vocii ei ca fiind „îmbibat în whisky”, ceea ce a amplificat emoțiile brute exprimate în muzica ei, inspirată în special din jazz și blues.
Faithfull a fost căsătorită pentru prima dată, scurt timp, cu artistul John Dunbar în 1965, apoi cu Ben Brierly, din trupa punk Vibrators, între 1979 și 1986, iar în final cu actorul Giorgio Della Terza între 1988 și 1991.
Mick Jagger i-a adus un omagiu după moarte, descriind-o drept „o prietenă minunată, o cântăreață frumoasă și o mare actriță”, spunând că este „foarte întristat” de pierderea ei.
Keith Richards a postat și el că este „foarte trist”, iar chitaristul trupei Rolling Stones, Ronnie Wood, a publicat poze cu ea pe Instagram, însoțite de mesajele: „Adio, dragă Marianne” și „Marianne ne va lipsi mult. Dumnezeu s-o odihnească xx”.
Un prieten vechi al ei, Bob Harris, prezentator la BBC Radio 2, a numit-o „emblema anilor ’60”. A spus că „oamenii au început să o vadă ca pe o artistă, o creatoare”, deși inițial era cunoscută doar ca iubita lui Jagger.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook