Simona Ionescu / Redactor Șef
Despre Radu Anton Roman se spune că reinventase bucătăria românească și că redescoperise tradiţiile locale. În timp ce adăuga ingredientele în mâncare, spunea povești despre oameni, locuri și obiceiuri românești. Pe 29 august 2005, l-a răpus un infarct. Ne-au rămas cărțile sale pe care și le-a dorit atât de mult să le scrie. Au rămas înregistrările emisiunii ”Bucătăria lui Radu”, pe care le-a realizat la PRO TV, între 2001 și 2005. Prietenii nu l-au uitat și i-au făcut un cont pe Facebook unde postează pentru a-i păstra vie amintirea.
Puțini știu că Radu Anton Roman a scris o carte ”monstru”, de 900 de pagini, despre aventura sa în Delta Dunării, cu celebrul explorator Jacques Yves Cousteau.
Scriitorul, aventurierul, bucătarul, etnologul, prezentatorul TV Radu Anton Roman păstra un mare secret. Era foarte bolnav, de la vârsta de 35 de ani.
Radu Anton Roman s-a născut la 19 august 1948 la Făgăraş, în judeţul Braşov. Roman se afirmă, iniţial, la orele de limba română ale Liceului „Radu Negru“, din localitatea natală. Moartea mamei reprezintă primul punct de cotitură din viaţa sa. Este trimis de tată, alături de sora sa, la Bucureşti, pierzând automat tot ce preţuise mai mult, până la acel moment: viaţa într-o comunitate mică, obsedată de menţinerea tradiţiilor, libertatea absolută, traiul în mijlocul naturii.
În Capitală încep ani grei. Se înscrie la Facultatea de Drept, dar renunţă aproape imediat, extrem de dezamăgit. Se înrolează în armată, iar la finalul stagiului militar revine în Bucureşti, cu un singur gând: să publice.
Începe să frecventeze cenacluri literare, alegând, în paralel, meserii neobişnuite, pentru a face rost de banii de hrană pentru el şi sora sa: „chituitor de ferestre la etaje înalte“ la Hotel Intercontinental, între 1968 şi 1969, învăţător la Râuşor, lângă Făgăraş, în 1970, pedagog şi gardian de noapte la „Sanatoriul pentru copii“ din Timişul de Sus, în 1971, bibliotecar la Biblioteca Municipală Bucureşti, în perioada 1976-1978.
Alege Facultatea de Jurnalism şi, în 1974, câştigă prima sa distincţie: „Premiul tineretului pentru reportaj literar“.
Începe să publice, lucrând într-un ritm infernal: poeme, reportaje, primul roman, apoi alte poeme, până în 1985, când dă prima mare lovitură. Romanul „Zile de pescuit“ (titlul iniţial era „Peşti pe nisip“, dar fusese schimbat de editori pentru a face posibilă publicarea) conţinea unsprezece povestiri, având în centru soarta unui sat pescăresc, din Delta Dunării, în cea mai neagră perioadă a dictaturii lui Ceauşescu.
La câteva luni de la apariţia romanului, postul de radio „Europa liberă“ începe să comenteze elementele de critică socială ale acestuia. Autorităţile vremii încearcă să oprească difuzarea cărţii. Prea târziu: întregul tiraj, de 30.000 de exemplare, fusese vândut, iar romanul primise deja prestigiosul premiu „Luceafărul“.
Autorul este dat afară din funcţia de redactor al ziarului „Munca“, unde lucra în perioada respectivă, şi forţat să se pensioneze medical. Nici o carte nu-i va mai fi publicată până în 1989.
Revoluția din 1989 l-a găsit pe Radu Anton Roman fără bani, în imposibilitatea de a publica orice, grav bolnav şi într-o izolare aproape completă.
”Mâncarea am descoperit-o prin foame. Aveam o surioară mai mică şi trebuia să trăim din puţinul care… nu era. Sigur că, în aceste condiţii, mâncarea devine foarte importantă. Când mănânci o dată pe zi, din întâmplare, sau din noroc, trebuie să preţuieşti mâncarea. Mama s-a prăpădit când eram foarte mici, adică aveam 14 ani eu şi 12 ani soră-mea, iar tata era destul de absent. Trăiam toţi dintr-o pensioară de 900 de lei pe lună şi, în primele zile, cumpăram savarine la început, şi după aia mâncam ce mai puteam. Treptat, am învăţat să ne gospodărim, să gătim, să iubim vremurile, practic, o aventură de adolescență”, a povestit Radu Anton Roman, într-un interviu realizat de Stelian Nistor, în revista „Bucătăria pentru toţi“, aprilie 2004.
Avea cam 35 de ani când a aflat întâmplător că este foarte bolnav. A căzut, a avut o fractură, la analize i-a ieşit ceva care a trimis spre altă zonă şi, din aproape în aproape, au aflat. I-au descoperit o afecţiune congenitală, un tip de displazie neurogenă, cauzată de o enzimă lipsă. Afectează membrele, este înrudită cu scleroza în plăci. Mergea foarte greu, îşi ţinea degetele chircite. S-a şi îngrăşat din cauza maladiei. Unul din efectele bolii era modificarea ţesutului muscular. Lui i-a afectat zona centurilor, umerii şi picioarele. Suferea cumplit.
Radu Anton Roman a fost extem de şocat, mai ales când i s-a spus că e ireversibilă. Indiferent de ceea ce i s-a întâmplat cu inima, Radu urma să paralizeze complet. Când a aflat asta, a plecat în Deltă unde s-a izolat. A apărut în anul următor. I-a fost îngrozitor de greu, n-a vorbit cu nimeni despre asta.
Boala l-a învins la zece zile după ce împlinise 57 de ani, pe 29 august 2005. A făcut infarct.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
