Radu Anton Roman a descoperit mâncarea prin foame

Timp de cinci ani, Radu Anton Roman a realizat emisiunea ”Bucătăria lui Radu”, la PRO TV, între 2001 și 2005. Ne spunea rețete și povestea ce a pus în ceaun, iar românii stăteau lipiți de televizoare. O boală nemiloasă l-a doborât, la zece zile după ce împlinise 57 de ani, pe 29 august 2005.

Radu Anton Roman a descoperit mâncarea prin foame

Radu Anton Roman a fost scriitor, aventurier, bucătar, etnolog, prezentator TV. Ne-am bucurat și noi de talentele sale timp de 5 ani, cât timp a realizat emisiunea ”Bucătăria lui Radu”, la PRO TV.

În timp ce mesteca în oală sau ceaun, spunea povești despre oameni, locuri și obiceiuri românești. Pe 29 august 2005, l-a răpus un infarct. Ne-au rămas cărțile sale pe care și le-a dorit atât de mult să le scrie. Au rămas înregistrările emisiunii ”Bucătăria lui Radu”, pe care le-a realizat la PRO TV, între 2001 și 2005. Era foarte bolnav, de la vârsta de 35 de ani.

”Mâncarea am descoperit-o prin foame. Aveam o surioară mai mică şi trebuia să trăim din puţinul care nu era. Sigur că, în aceste condiţii, mâncarea devine foarte importantă. Când mănânci o dată pe zi, din întâmplare sau din noroc, trebuie să preţuieşti mâncarea. Mama s-a prăpădit când eram foarte mici, adică aveam 14 ani eu şi 12 ani soră-mea, iar tata era destul de absent.

Trăiam toţi dintr-o pensioară de 900 de lei pe lună şi, în primele zile, cumpăram savarine şi după aia mâncam ce mai puteam. Treptat, am învăţat să ne gospodărim, să gătim, să iubim vremurile. O aventură de adolescență”, a povestit Radu Anton Roman.

Radu Anton Roman, învățător, pedagog și guardian de noapte

Moartea mamei reprezintă primul punct de cotitură din viaţa lui Radu Anton Roman. Este trimis de tată, alături de sora sa, la Bucureşti. În Capitală încep ani grei. Se înscrie la Facultatea de Drept, dar renunţă aproape imediat, extrem de dezamăgit. Se înrolează în armată, iar la finalul stagiului militar revine în Bucureşti, cu un singur gând: să publice.

Pentru a face rost de banii de hrană pentru el şi sora sa a fost „chituitor de ferestre la etaje înalte“ la Hotel Intercontinental, învăţător, pedagog şi gardian de noapte bibliotecar. Alege Facultatea de Jurnalism şi, în 1974, câştigă prima sa distincţie: „Premiul tineretului pentru reportaj literar“.

Începe să publice, într-un ritm infernal: poeme, reportaje, primul roman, apoi alte poeme, până în 1985, când dă prima mare lovitură. Romanul „Zile de pescuit“ conţinea unsprezece povestiri dintr-un sat pescăresc, din Delta Dunării. Era cea mai neagră perioadă a dictaturii lui Nicolae Ceauşescu. Întregul tiraj, de 30.000 de exemplare, s-a epuizat aproape imediat. Autorul este dat afară din funcţia de redactor al ziarului „Munca“, unde lucra în perioada respectivă, şi forţat să se pensioneze medical. Nici o carte nu-i va mai fi publicată până în 1989.

Boala l-a învins

Radu Anton Roman  avea 35 de ani când a aflat întâmplător că este foarte bolnav. A căzut, a avut o fractură, la analize i-au descoperit o afecţiune congenital. Un tip de displazie neurogenă, cauzată de o enzimă lipsă. Afectează membrele, este înrudită cu scleroza în plăci. Mergea foarte greu, îşi ţinea degetele chircite. S-a şi îngrăşat din cauza maladiei. Unul din efectele bolii era modificarea ţesutului muscular. Lui i-a afectat zona centurilor, umerii şi picioarele. Suferea cumplit.

Boala l-a învins pe 29 august 2005. A făcut infarct. Sursa: Interviu realizat de Stelian Nistor, în revista „Bucătăria pentru toţi“, aprilie 2004.