Simona Ionescu / Redactor Șef
Rudolf Nureyev, considerat unul dintre cei mai mari balerini ai secolului XX, nu a fost doar o legendă a scenei, ci și un simbol al libertății artistice. Povestea sa uluitoare începe într-o familie modestă din Siberia și ajunge până pe marile scene ale lumii, după o evadare spectaculoasă de sub supravegherea KGB.
Mormântul său, amplasat într-un cimitir rusesc de lângă Paris, atrage anual mii de vizitatori și reflectă, printr-un design unic, pasiunea și personalitatea sa remarcabilă.
Rudolf Nureyev s-a născut în 1938 într-o familie tătară musulmană, aproape de Siberia. S-a îndrăgostit de balet la vârsta de șase ani, când mama lui l-a dus, împreună cu cele trei surori mai mari, la un spectacol intitulat „Cântecul cocorului”.
Pasiunea lui pentru dans s-a consolidat în școală, unde a început să danseze dansuri populare. Profesorii i-au remarcat repede talentul și l-au încurajat să se pregătească într-un oraș mai mare. Deși tatăl său, care făcea parte din armată, i-a interzis să danseze, mama lui l-a susținut să-și urmeze visul.
Al Doilea Război Mondial i-a întrerupt planurile, însă Nureyev a ajuns să studieze la Academia de Balet Rus Vaganova din Leningrad. La sfârșitul anilor 1950, și-a câștigat reputația ca unul dintre cei mai buni balerini din Uniunea Sovietică.
A devenit rapid cunoscut nu doar pentru tehnica sa remarcabilă, ci și pentru interpretările moderne ale baletelor clasice. Dorința lui de a depăși limitele l-a făcut popular, dar atitudinea sa nonconformistă a stârnit îngrijorări în rândul autorităților sovietice.
În 1961, Nureyev a primit permisiunea de a călători la Paris alături de compania sa, Baletul Kirov, pentru primul lor turneu internațional. Deși autoritățile sovietice erau reticente în a-i permite să părăsească țara, organizatorii francezi au insistat să fie inclus în turneu, fiind cel mai valoros dansator al companiei.
Deși a fost atent supravegheat de KGB, Nureyev a evadat în timpul călătoriei la Paris. A fost primul artist care a fugit în timpul Războiului Rece, provocând un adevărat scandal internațional. În cele din urmă, în 1982, a primit cetățenia austriacă, punând capăt celor două decenii în care a fost apatrid.
După ce a părăsit Uniunea Sovietică, Nureyev a câștigat libertatea artistică de care avea nevoie pentru a se dezvolta. A devenit dansator principal la Royal Ballet (Baletul Regal) și a colaborat intens cu American Ballet și National Ballet of Canada.
În balet, a interpretat peste 90 de roluri diferite alături de 30 de companii și a creat propriile sale versiuni ale unor balete celebre, precum „Frumoasa din pădurea adormită”, „Lacul lebedelor” și „Romeo și Julieta”.
În cea mai mare parte a anilor ’80, a fost director la Baletul Operei din Paris, funcție pe care a păstrat-o până în 1989, în ciuda faptului că starea sa de sănătate se deteriora.
În 1984, Nureyev a fost diagnosticat cu HIV. La acea vreme, tratamentele medicale erau foarte limitate, iar în cele din urmă boala a evoluat spre SIDA. Deși a continuat să lucreze, sănătatea sa tot mai precară și-a spus cuvântul. În 1993, după mai multe internări, a murit din cauza complicațiilor provocate de SIDA.
Conform ultimei sale dorințe, Rudolf Nureyev a fost înmormântat în cimitirul rusesc din Sainte-Geneviève-des-Bois, lângă Paris. Ceremonia a avut loc pe 12 ianuarie 1993.
Monumentul funerar al lui Rudolf Nureyev a fost dezvăluit pe 6 mai 1996, în același cimitir rusesc din Sainte-Geneviève-des-Bois, aproape de Paris. Acesta a fost conceput și realizat de scenograful Ezio Frigerio, care a creat frecvent decorurile pentru coregrafiile lui Nureyev.
Monumentul este un mozaic unic ce seamănă cu unul dintre covoarele orientale kilim pe care Nureyev le iubea atât de mult. Mormântul său, decorat asemenea unei opere de artă, rămâne un omagiu vizual pentru o viață trăită cu pasiune, curaj și libertate.
În 2018, povestea vieții lui Rudolf Nureyev a fost ecranizată în regia lui Ralph Fiennes. Celebrul balerin este interpretat de către Oleg Ivenko. Titlul filmului, „The White Crow” (n.r Cioara Albă) este o referință la porecla sa din copilărie, „cioara albă” (cu un sens oarecum similar cu expresia „oaia neagră” din engleză), deoarece era diferit de ceilalți.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
