Spionul care a schimbat cursul Războiului Rece. I-a trădat pe ruși și a fost decorat de Regina Elisabeta

La începutul anilor ’80, Oleg Gordievsky a fost incontestabil cel mai important spion din lume. Acest lucru nu s-a întâmplat în principal din cauza activității sale în cadrul KGB, ci pentru că era agent dublu pentru MI6 (serviciul de spionaj britanic).
Timp de peste un deceniu, el a divulgat secrete rusești care aveau să influențeze politica internațională atât la Londra, cât și la Washington. Așa a ajuns să schimbe cursul Războiului Rece.
Gordievsky a fost un spion de carieră al KGB-ului care a ajuns să devină șeful biroului din Londra la începutul anilor ’80. Totuși, în acel moment, el era deja hotărât să transmită informații serviciilor secrete britanice, alimentat de o profundă deziluzie față de sistemul pe care îl servea.
„Uram sistemul comunist, voiam să lupt împotriva lui”, spunea Gordievsky într-o înregistrare de arhivă.
Deși acum știm că Războiul Rece era pe cale să se încheie, cei care trăiau în acea perioadă nu o percepeau astfel, având în vedere retorica agresivă de ambele părți și riscul constant ca un pas greșit să ducă la un dezastru nuclear. Informațiile lui Gordievsky s-au dovedit extrem de valoroase pentru britanici și aliații lor americani, în efortul de a gestiona relațiile cu blocul sovietic.
Privind în ansamblu, spionajul era o afacere de familie. Născut la Moscova în 1938, Gordievsky era fiul unui agent din NKVD — Comisariatul Poporului pentru Afaceri Interne, poliția secretă sovietică și precursorul KGB-ului. Fratele său mai mare a lucrat și el în KGB.
Student talentat, cu înclinații spre limbi străine, Gordievsky a studiat la prestigiosul Institut de Relații Internaționale din Moscova. După absolvire, a intrat în serviciul extern și a fost trimis la Berlinul de Est ca stagiar diplomatic în 1961, chiar în perioada în care s-a ridicat Zidul Berlinului.
Divizarea Berlinului a fost un moment decisiv în Războiul Rece și a rămas un simbol puternic timp de aproape trei decenii. Pentru Gordievsky, a fost una dintre cauzele care i-au întors sufletul împotriva comunismului. Totuși, s-a alăturat KGB-ului la mai puțin de un an după acel moment.
În 1966, a fost trimis la Copenhaga, în prima sa misiune în Europa de Vest.
„Era atât de multă frumusețe, muzică vie, școli excelente, deschidere și voie bună printre oamenii obișnuiți, încât nu puteam privi înapoi spre lagărul de concentrare vast și steril al Uniunii Sovietice decât ca spre un iad”, avea să scrie mai târziu despre acea experiență.
A fost martor când sovieticii au zdrobit Primăvara de la Praga, o încercare de a reforma și liberaliza sistemul politic din Cehoslovacia, în august 1968. Aversiunea sa față de comunism a crescut, mai ales după ce s-a întors să lucreze în Moscova.
În 1972, a fost trimis din nou în Danemarca, de data aceasta fiind dispus să colaboreze cu Occidentul. A fost recrutat de ofițerul MI6 Richard Bromhead și a început să lucreze pentru britanici.
În 1978, Gordievsky a fost rechemat la Moscova și a intrat pentru o perioadă în dizgrație, după ce a avut o aventură și a divorțat — lucruri condamnate de cultura KGB-ului.
În acea perioadă, a învățat limba engleză, parțial la cererea MI6, și a reușit să o stăpânească în doar șase luni. În mod ciudat, a scăpat de suspiciunile rușilor, iar în 1982, Gordievsky a reușit să obțină mutarea la Londra.
Între timp, britanicii au fost răbdători. Conștienți de pericolul implicat de transmiterea de informații din Moscova, s-au limitat la crearea unui sistem prin care el putea cere ajutor, dacă era necesar. În rest, l-au lăsat în pace.
Ajutat de MI6, care a creat obstacole pentru superiorii săi direcți, Gordievsky a ajuns să fie șeful spionajului sovietic în Londra.
În această funcție, nu doar că a transmis secrete, dar a ajutat Marea Britanie și, indirect, SUA să înțeleagă perspectiva sovietică asupra tensiunilor din Războiul Rece. În primii ani ai anilor ’80, liderul rus Iuri Andropov devenise tot mai îngrijorat de un posibil atac preventiv din partea Occidentului.
Paranoia lui Andropov a atins apogeul în noiembrie 1983, când NATO a desfășurat exercițiile militare anuale Able Archer. Datorită informațiilor furnizate de Gordievsky, președintele SUA Ronald Reagan și premierul britanic Margaret Thatcher au decis să tempereze retorica despre „imperiul răului”. Experții sunt de acord că momentul a fost „ una dintre acele rare ocazii în care informațiile unui singur agent au influențat politica globală”.
Când Mihail Gorbaciov a vizitat Marea Britanie la sfârșitul lui 1984 și s-a întâlnit cu Thatcher, viitorul lider sovietic a primit documente informative de la KGB-ul din Londra. Fără știrea URSS-ului, Gordievsky devenise un fel de intermediar secret, pregătind terenul pentru celebra remarcă a lui Thatcher: „Îmi place de domnul Gorbaciov, putem face afaceri împreună”.
Descoperirea identității sale era un pericol constant. De aceea, britanicii nu au împărtășit niciodată numele său — nici măcar cu americanii. Cu cât știau mai puțini, cu atât era mai sigur.
Cu toate acestea, CIA a început să caute identitatea agentului, pe care îl numiseră „Tickle”. Astfel, președinții erau informați despre ceea ce se întâmpla, doar că niciodată nu le era specificată sursa, ci doar că „vine de la britanici”.
Din păcate, CIA i-a aflat identitatea în timpul anchetei asupra propriului trădător, Aldrich Ames. Specialist în KGB și în dificultăți financiare, Ames a fost plătit de sovietici și a divulgat mai mulți agenți dubli, inclusiv pe Gordievsky. Ames ispășește acum o condamnare pe viață fără posibilitatea eliberării.
În 1985, Gordievsky a fost rechemat la Moscova. „Am simțit instinctiv că mi se apropia sfârșitul”, a spus ulterior. Totuși, s-a întors. A fost interogat, i s-a administrat un „ser al adevărului”, dar a fost lăsat în libertate.
Macintyre crede că KGB spera să-l prindă în flagrant contactând MI6, ceea ce ar fi fost o umilință pentru britanici. Sau poate au presupus, deloc nefondat, că nu ar fi avut cum să evadeze din URSS. Și totuși, într-un act spectaculos de spionaj demn de un roman, Gordievsky a reușit să fugă din URSS, prin Finlanda, chiar pe sub nasul KGB-ului.
Operațiunea de extragere, denumită Pimlico, a fost declanșată atunci când Gordievsky s-a poziționat lângă o brutărie, având în mâini o pungă de la Safeway — semnalul convenit că are nevoie să fie scos din țară. Câteva zile mai târziu, folosindu-și abilitățile impresionante de evadare, s-a întâlnit cu britanicii într-un loc izolat, plin de țânțari.
Acolo, agenții britanici, urmăriți și ei de KGB, l-au băgat pe Gordievsky în portbagajul unei mașini și au trecut granița. Totul s-ar fi putut nărui, dacă nu intervenea soția diplomatului Raymond Asquith (la acea vreme șeful MI6 din Moscova), care a schimbat scutecul murdar al copilului chiar pe portbagaj — manevră care a distras atenția vameșilor și a câinilor de pază de la mirosul deja suspect.
În mod miraculos, Gordievsky a evadat din URSS, din mâinile KGB-ului furios și din sistemul comunist pe care ajunsese să-l urască. A început o nouă viață în Occident.
În 2007, Gordievsky a fost decorat de către Regina Elisabeta cu titlul de Companion al Ordinului cel Mai Distins al Sfântului Mihail și Sfântului Gheorghe.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook