Verdictul specialiștilor. De ce apare Alzheimer mai mult la femei

Potrivit unei statistici din America, femeile se îmbolnăvesc mai des de Alzheimer decât bărbații. O explicație ar fi faptul că doamnele trăiesc de obicei mai mult decât bărbații.

Ce spun studiile

Cu toate acestea, cercetătorii au bănuit că ar putea fi vorba de mai mult decât atât. Acum, două noi studii despre Alzheimer ridică posibilitatea unor interacțiuni complexe între hormoni și microfloarea intestinală modificată ca potențiali factori contributivi. Într-un studiu condus de cercetători de la Universitatea din Chicago, experimentele pe șoareci au arătat că hormonul feminin estrogen este legat în mod semnificativ de acumularea de aglomerări de proteine beta amiloide în creier, o caracteristică cheie a bolii Alzheimer.

Estrogenul e de vină

Atunci când șoarecilor femele crescute pentru a dezvolta o boală asemănătoare cu Alzheimer li s-a perturbat microflora intestinală cu antibiotice, nivelul de estrogen din sângele lor a crescut vertiginos. Mai mult, atunci când producția de estrogen a fost împiedicată la șoareci, au fost observate mai puține depozite de amiloid în țesuturile lor cerebrale.

Modificări în componența bacteriilor intestinale au fost observate și atunci când acestor șoareci fără ovare li s-a administrat un supliment de estrogen pentru a restabili nivelurile hormonale. Având în vedere lucrările anterioare ale echipei care au arătat că antibioticele au efect doar asupra reducerii depozitelor de beta amiloid la șoarecii masculi, se pare că estrogenul joacă un rol semnificativ în mecanismele din spatele patologiei.

„Estrogenul pare să fie motorul schimbărilor pe care le observăm în patologia Alzheimer”

Cel mai probabil, în combinație cu microbiomul intestinal, amestecul de microorganisme din stomac și tubulatura conectată. „Estrogenul pare să fie motorul schimbărilor pe care le observăm în patologia Alzheimer, dar știm, de asemenea, că microbiomul se schimbă. Așadar, există această legătură încrucișată între cele două”, spune neurobiologul Sangram Sisodia de la Universitatea din Chicago.

Ce se întâmplă cu microbiomul intestinal

Într-un al doilea studiu realizat de câțiva dintre aceiași cercetători, un medicament candidat pentru Alzheimer numit oligomanat de sodiu (sau GV-971) a fost testat pe șoareci. Acesta a avut un efect doar asupra reducerii depozitelor de beta amiloid și asupra modificării microbiomului intestinal al animalelor masculine. Ceea ce implică faptul că ceva la șoarecii femele – poate fi legat de microbiomul intestinal și de estrogen – afectează markerii biologici asociați cu boala Alzheimer.

„Dacă eliminați sursa de estrogen la șoareci într-un stadiu foarte timpuriu, depunerea de amiloid dispare”

„Alzheimer este o boală incredibil de complexă, ceea ce face ca studiul ei să fie foarte dificil: nu suntem siguri, de exemplu, dacă aglomerările de beta-amiloid sunt o cauză sau o consecință a bolii Alzheimer. Cercetările de acest tip pot ajuta la deslușirea unora dintre cele mai fine detalii. Vedem în studiul actual că nivelurile de estrogen au întotdeauna un impact asupra depunerii de amiloid. Dacă eliminați sursa de estrogen la șoareci într-un stadiu foarte timpuriu, depunerea de amiloid dispare. Este destul de remarcabil”, mai spune Sisodia.

„Cum interacționează aceste căi? Și cum duc acestea la modificări ale funcției cerebrale?”

Cu mai multe cercetări, concluziile unor studii ca acestea i-ar putea ajuta pe specialiști să trateze Alzheimer mai eficient sau să regândească practicile existente. De menționat și faptul că terapia de substituție hormonală este adesea folosită pentru a menține nivelurile de estrogen la femeile aflate la postmenopauză.

Desigur, nici oprirea producției de estrogen nu este o opțiune sănătoasă, motiv pentru care cercetătorii doresc să analizeze mai în detaliu reacțiile chimice care ar putea avea loc, putând dezvălui mai multe despre modul în care boala Alzheimer și intestinul sunt cumva conectate. „Cum interacționează aceste căi? Și cum duc acestea la modificări ale funcției cerebrale?. Toate acestea trebuie încă determinate”, e de părere Sisodia. Cele două studii au fost publicate în Scientific Reports și Molecular Neurodegeneration.