Cancerul este una dintre cele mai răspândite boli la nivel mondial, cu o rată de mortalitate ridicată. În ciuda faptului că medicina a avansat, iar tratamente inovatoare și eficiente există, România nu are bani să le deconteze. Bolnavii de cancer ajung astfel să scoată din buzunar zeci de mii de euro. Iar dacă nu dispun de aceste sume, nu le rămâne decât să dea statul în judecată.
O serie de medicamente și tratamente inovatoare au apărut în ultima decadă pentru una dintre cele mai temute boli ale vremurilor moderne: cancerul. Cu toate acestea, România nu are bani să le compenseze, iar cei ce nu și le permit din buzunarul propriu ajung să dea statul în judecată pentru a li se permite dreptul la viață.
Cu toate că, cel puțin pe hârtie, România are un program prin care pacienții oncologici beneficiază de investigații și tratamente decontate de stat, în realitatea situația nu stă așa. Există pacienți care nu au acces nici la tratamentele care există în țara noastră, pentru că unele medicamente sunt decontate doar pentru o parte din afecțiunile pe care le pot trata.
Românii nu au acces la tratamente inovative
O anchetă coordonată de Investigate Europe a analizat accesul pacienților din țările UE la 32 de medicamente inovatoare, dovedite a avea un impact substanțial asupra supraviețuirii sau calității vieții bolnavilor. Zece din aceste medicamente nu sunt disponibile pentru rambursare încă în România. Dintre acestea, numai pentru cinci există tratamente substitut.
Dr. conf. univ. Michael Schenker a confirmat că doar anul trecut peste o mie de români au cerut statului să le asigure accesul la anumite medicamente inovative
Michael Schenker, președintele Comisiei de Oncologie de la Ministerul Sănătății, a confirmat că doar anul trecut peste o mie de români au cerut statului să le asigure accesul la anumite medicamente inovative, care le-ar putea salva viața. Dr. Schenker a mai spus și că România nu dispune de resurse pentru a asigura medicamentele necesare tuturor bolnavilor de cancer.
Statul încalcă dreptul pacientului la viață
Sunt 10 medicamente existente și compensate la nivel european pentru diferite tipuri de cancer, însă ele nu sunt compensate de statul român, reprezentat de Ministerul Sănătății. Cum prețul tratamentului lunar este de mii de euro pe lună, marea majoritate a pacienților nu-și permit să și-l cumpere. Drept pentru care sunt condamnați la moarte de statul care trebuie să le garanteze viața.
„Nimeni nu spune câți oameni au murit, care n-au avut acces la medicamentele inovatoare și nici alternative terapeutice”, spune și Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer.
Românii dau statul în judecată
Cei care dispun de resurse financiare pentru a-și achita singuri tratamentele care le oferă o șansă la viață sunt norocoși. Pentru ceilalți, rămân puține variante. Cei care mai au forță sau timp să lupte dau statul român în judecată și cer să li se compenseze medicamentele.
Românii bolnavi de cancer ajung să dea statul în judecată pentru a le fi compensate medicamentele vitale
Dintre cei care au apelat la instanță, 95% au avut câștig de cauză și astfel statul le-a oferit acces la medicamente ce le pot prelungi viața. Pacienții au cerut emiterea unei ordonanțe președințiale în baza căreia să li se deconteze tratamentele. Aceasta deoarece, chiar cu o hotărâre judecătorească favorabilă, riști să mori așteptând să se pună în mișcare Ministerul Sănătății.
Doar Austria și Germania beneficiază de toate tratamentele
Cele 32 de medicamente inovative ar trebui, teoretic, să fie disponibile în întreg spațiul economic european, ținând cont că funcționează principiul de piață unică. În realitate însă, există probleme inclusiv în țări puternic dezvoltate.
Dintre țările UE, doar în Germania și Austria se regăsesc, compensate, toate cele 32 de medicamente. Celelalte țări oferă doar o parte dintre ele: în Olanda, lipsesc cinci medicamente, în Irlanda, patru și în Franța, trei, conform Snoop.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
