În ultimii ani, s-a observat o înstrăinare tot mai mare în familii. Tot mai mulți copii adulți ajung să rupă legătura cu părinții sau cu rudele lor apropiate. Un sondaj YouGov realizat în 2022 a arătat că unul din patru americani este înstrăinat de un membru apropiat al familiei. Cei mai mulți, 26% dintre adulți, și-au întrerupt relațiile cu tații, iar 6% cu mamele.

Și acum vine partea interesantă: în paralel, utilizarea serviciilor de terapie a crescut vertiginos. În 2002, doar 7% dintre adulții americani mergeau la terapie. Până în 2022, acest procent a depășit 24%, potrivit Institutului Național de Sănătate Mintală (NIMH). Evident, oamenii de știință s-au întrebat dacă există o legătură între cele două fenomene care s-au dezvoltat în paralel și care nu afectează doar America, ci se regăsesc la nivel mondial.

Ce se întâmplă când o persoană merge la terapie

În principiu, terapia te învață să cauți traumele pentru a depăși efectele lor. Iar când începi să cauți, vei găsi – chiar dacă, uneori, acestea nu există cu adevărat. Un studiu din 2025, realizat de Dr. Lawrence Patihis, conferențiar senior la Universitatea din Portsmouth, specializat în fiabilitatea memoriei, și colaboratorii săi, a confirmat acest lucru: cu cât petreci mai mult timp în terapie, cu atât ai tendința să îți amintești copilăria într-o lumină mai negativă.

Studiul său a fost publicat în revista Psychological Reports și explorează modul în care reevaluarea părinților prin intermediul terapiei poate modifica emoțiile și amintirile legate de copilărie. Chiar și atunci când nimic concret nu s-a schimbat, terapia nu doar că aduce trecutul în prim-plan, ci îl și distorsionează.

Mai precis, Dr. Patihis a demonstrat că, chiar și întrebările non-sugestive din cadrul sesiunilor de terapie pot duce la reevaluarea relației cu părinții, influențând astfel amintirile și emoțiile legate de aceștia. Această reevaluare poate afecta percepția trecutului și poate contribui la înstrăinarea familială, chiar și în absența unor abuzuri reale.

Tot mai mulți adulți rup legătura cu proprii părinți

Astfel, conform concluziilor studiului, în urma sesiunilor de terapie menite să vindece, oameni nevinovați ajung să fie acuzați. Părinți, frați, parteneri – sunt etichetați drept toxici sau abuzivi, nu neapărat pentru faptele lor, ci din cauza modului în care terapia reinterpretează trecutul. Iar după acel moment revelator (așa-numitul moment „Aha!”), mulți terapeuți recomandă stabilirea de „limite” – ceea ce, în viața reală, se traduce adesea prin ruperea legăturilor.

Acest comportament devine tot mai frecvent și este un factor esențial în dinamica actuală a înstrăinării familiale.

Sursa foto: Pixabay