Uleiul de cocos face pielea frumoasă. Ajută și la slăbit

Uleiul de cocos este un aliment şi un ingredient deosebit de nutritiv, nelipsit în dieta vegetariană şi raw-vegană. Fiind un ulei nealergenic, poate fi consumat şi de copii, chiar de la o vârstă fragedă.

Uleiul de cocos. Care este mai sănătos?

Uleiul de cocos are utilizări multiple ca bază şi în cosmetică, în reţetele preparate acasă ori în laboratoare. Ca şi alte uleiuri, uleiul de cocos este şi el de mai multe feluri: extravirgin, presat la rece, presat la cald, rafinat fizic, rafinat chimic. Uleiul extras sau presat la rece, numit şi virgin sau extravirgin, e obţinut doar printr-un proces mecanic de presare a pulpei de cocos crude, proaspete sau uscate şi este, prin urmare, cel mai sănătos.

Uleiul de cocos nerafinat, extras la rece, organic este cel mai benefic dintre toate, deoarece toate proprietăţile sale extraordinare se păstrează nemodificate, spun specialiștii în nutriție.

Uleiul de cocos. Beneficii

Uleiul de cocos este unicul dintre uleiurile vegetale care are o concentraţie ridicată de acizi graşi saturaţi care pot provoca o mulţime de reacţii pozitive, benefice pentru sănătate. Proprietăţile sale se datorează în special acestor acizi graşi: acizilor lauric, capric şi caprilic.

Ei se asimilează rapid în organism şi se transformă în energie, motiv pentru care uleiul de cocos este recomandat persoanelor care vor să slăbească şi celor care fac sport. Acidul lauric se regăseşte şi în laptele matern şi ne protejează împotriva virusurilor şi bacteriilor.

Conţine cu 10% mai puţine calorii faţă de alte grăsimi vegetale şi mai mult, acest ulei este unul dintre cele mai bogate surse de grăsimi saturate, aproape 90% din acizii graşi din uleiul de cocos fiind saturaţi. Acizii graşi pot avea efecte terapeutice asupra tulburărilor cerebrale, precum epilepsie şi Alzheimer.

În plus uleiul de cocos scade colesterolul, stimulează sistemul imunitar prin  polifenoli şi antioxidanţi naturali, vitaminele A, C si E, vitamina K, Fier şi Calciu, reglează metabolismul şi digestia şi, printre altele, ne ajută să avem părul şi pielea sănătoase şi strălucitoare atunci când alegem să-l folosim ca şi ingredient cosmetic. Protejează chiar şi împotriva periculoaselor raze ultraviolete, atunci când este întins pe piele înainte de expunerea la soare. Şi foarte interesant, multe moaşe îl folosesc pentru masajul pielii bebeluşului.

Uleiul de cocos, în bucătărie și cosmetică

Uleiul de cocos se poate folosi cu succes în bucătărie dar şi în cosmetică. Poate fi mâncat, gătit, pus în salate, în prăjituri, este un superaliment bun de-ntins pe pâine.

Uleiul de cocos este rezistent la temperaturi ridicate şi nu se oxideaza uşor. Punctul de ardere este la 180 grade Celsius. Prin urmare, el poate substitui cu succes la gătit şi la prăjit untul, margarina şi alte uleiuri sau grăsimi. Se poate adăuga în prăjituri, în salate, chiar şi în ceai sau lapte, deoarece creşte absorbţia fitonutrienţilor şi antioxidanţilor.

• Uleiul de cocos spală faţa mai bine decât un săpun, mulţumită capacităţilor antimicrobiene ale acidului lauric.
• Curăţă foarte bine dinţii, dacă este adăugat într-o reţetă de pastă de dinţi preparată în casă, cu ulei vegetal de mentă şi praf de copt.
• Bun pentru un masaj care catifelează pielea, nu doar a bebeluşilor.
• Tratează vergeturile rămase după sarcină şi lăuzie sau după pierderea în greutate, dacă este aplicat local, cu masaj pe zonele afectate.
• Este un bun hidratant şi calmant pentru pielea arsă de soare.
• Bun balsam pentru păr, dacă după baie se masează cu el părul şi apoi se clăteşte. Poate fi folosit chiar şi împotriva mătreţii.
• Uleiul e cocos este folosit și împotriva călcâielor crăpate sau cicatricilor lăsate de rănile superficiale.
• Tratează infecţiile cu ciuperci, chiar şi candida, folosit ca unguent local.
• Calmează mâncărimea cauzată de muşcăturile insectelor, dacă este aplicat în locul cremelor pline de chimicale şi cortizon.
• Poate fi un bun emolient şi calmant pentru piele, înainte şi după bărbierit.

---

Anamaria Prodan, la 18 ani, a fost salvată de părinți. Era o beizadea care păta numele familiei