Secretele culinare ale vechilor bucătărese de la sate din perioada interbelică la “Istorii de bun gust”

Secretele culinare ale vechilor bucătărese de la sate din perioada interbelică la “Istorii de bun gust”
În ediția de joi, 8 decembrie a emisiunii “Istorii de bun gust”, care va începe la ora 22.00, la TVR, veți descoperi fascinanta poveste a bucatelor țăranului român din perioada interbelică.

Realizatoarea emisiunii “Istorii de bun gust”, Camelia Moise, va fi însoţită în călătoria gastronomică de conf. dr. Paula Popoiu, manager Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti” şi cercetător ştiinţific dr. Aurelia Tudor.

Secretele culinare ale vechilor bucătărese de la sate din perioada interbelică la “Istorii de bun gust”

“În sat, oamenii au trăit aşa cum au apucat, frumos şi cinstit. Averea lor a fost pământul şi credinţa în Dumnezeu”, susține atât de frumos realizatoarea Camelia Moise. Povestea satului românesc a fost adusă în inima Capitalei în perioada interbelică, de prestigioasa Şcoală de Sociologie, în frunte cu Dimitrie Gusti.

Aşa s-a născut pe malul lacului Herăstrău, Muzeul Satului. Un sat în toată puterea cuvântului, cu monumente şi artefacte din secolul al XVII-lea până la începutul secolului al XX-lea. Dar și construcţii reprezentative provenite din importante zone etnografice revenite la viaţă. Precum și extraordinare mâncăruri din diverse perioade.

Hanul “La Barieră” l-a găzduit și pe Alexandru Ioan Cuza și pe regele Charles

Desigur, nu lipseşte nici locul de popas. Hanul “La Barieră” a fost construit la început secolului al XIX-lea, în zona Vălenii de Munte. Transferat la Muzeul Satului în 1990, este astăzi loc de atracţie pentru vizitatorii de pretutindeni, care vin aici pentru a se desfăta cu preparate delicioase ale bucătăriei tradiționale românești din vase de lut.

Despre Hanul “La Barieră” se spune că l-a găzduit pe Alexandru Ioan Cuza, atunci când s-a întâmplat legenda cu “ocaua mică”. Dar şi pe Regele Charles, care în urmă cu câţiva ani a vizitat muzeul. Atunci, Maiestatea Sa a poposit în acest loc patru ore şi a apreciat plăcinta cu brânză. Printre vizitatorii speciali care au trecut pragul muzeului s-a numărat şi Laura Bush, care a cumpărat mai multe farfurii de Horezu.

Drăguș, satul zmeilor de la poalele Făgărașului

Drăguş, satul Zmeilor de la poalele Făgăraşului s-a numărat printre cele mai cercetate sate de către Şcoala de Sociologie de la Bucureşti. Tot aici s-a turnat și primul film sociologic. Care erau obiceiurile gastronomice? “În  perioada caldă mâncau tot ce le dădea grădina şi cum satul este la o mică altitudine se găsesc din belşug varză, castraveţi, fasole, gulii, cartofii, sfecla de toate felurile şi ceapa.

Toate erau asezonate cu ulei de seminţe de dovleac, presat la rece sau la cald”, a mărturisit cercetătorul ştiinţific dr. Aurelia Tudor. La rândul său, Aurelia Tudor povestește și ce se consuma în perioada postului. “De exemplu, în perioada de post se făcea un preparat din ulei de seminţe de dovleac presat la cald.

Cu pâine, stropit cu oţet de mere sau de prune şi se servea alături de binecunoscuta poşircă. Poşirca este foarte bună, un fel de piure de fructe fermentate, acrişor, similară cu supa de vişine de acum ”, spune specialistul.

Bărbații mâncau primii

Conform cercetărilor, cei care mâncau primii erau bărbaţii. Aceștia se așezau la masă la ora 4.00, iar hrana era consistentă: pui fript sau fasole cu ciolan. Cât privește pachetul celor care plecau la câmp, acesta conținea 4-5 cepe, slănină, castraveţi 3 bucăţi, 2 ouă fierte şi pâine.

Adică în jur de o jumătate de kilogram.  “În acea perioadă, nu exista noţiunea de jumări, ci doar slănină sau cârnat. Jumările se dădeau prin maşina de tocat, se asezonau cu piper şi usturoi şi se ungeau pe pâine”, mai spune cercetătorul ştiinţific dr. Aurelia Tudor.

În gospodărie se folosea mult șofranul

În gospodărie se folosea mult piperul, care se zdrobea în piuliţă de lemn sau piatră. Nu se mâncau multe lucruri dulci, dar pentru că aveau animale şi mult lapte de drugană (bivoliţă) se făcea orez cu lapte. Rar, pentru că era scump, iar deasupra orezului se punea praf de scorţişoară.

De asemenea, gospodinele utilizau mult şofranul. De sărbători se făceau cozonaci, care erau simpli, din făină de grâu, ouă, lapte, drojdie şi cu umplutură de poame uscate (mere sau pere). Dar culoarea galbenă a cozonacului era dată de şofran.

Reţete din satele interbelice

Găluşti, un preparat servit la nuntă. “Varza tocată se aşează într-o oală, împreună cu jumările şi untura. Peste stratul de varză se pune un strat de găluşti. Găluştile sunt făcute din carne tocată, orez, sare şi piper şi învelite în frunze de varză. Se adaugă încă un strat de varză şi se continuă până când se umple oala.

La final se poate adăuga un praf de boia dulce/iute, după gust, şi se pune la fiert cu apă puţină. Deşi asemănătoare cu reţeta de sarmalele, veţi vedea că gustul este diferit”, spune Carmen Boidachi, bucătar la Hanul “La Bariera”.

Zeamă de pui

Un alt preparat delicios era zeama de pui. Se pun la fiert, într-o oală, carnea de pui, jumările, ceapa verde, pătrunjelul, cimbrul şi, după gust, oţet. Se adaugă sare şi piper. La final, se pot adăuga 1-2 linguri cu făină pentru consistenţă. Nu în ultimul rând, era la mare căutare și zeamă de salată. Se căleşte salata verde în untură, se adaugă laptele şi se pune la fiert. Când dă în clocot se adaugă oul bătut cu smântână.

Recomandarile noastre