Când se iubesc cu adevărat, partenerii trebuie să se completeze reciproc

Părerea psihologilor este că atâta timp cât există dragoste nu mai sunt necesare vorbele decât în clipele de armonie sufletească și comuniune totală.

Cu toate acestea, se știe că într o viață clipele petrecute zi de zi alături de alesul inimii noastre nu sunt un lanț neîntrerupt de comuniuni perfecte. Măcar unul dintre cei doi trebuie să găsească o cale de înțelegere pentru a depăși un anumit moment. Altfel se poate distruge pentru totdeauna un cuplu considerat la un moment dat fericit.

Trebuie ținut cont și de faptul că fiecare are profesiunea lui care se dorește respectată și înțeleasă de celălalt. Amândoi ar fi bine să se ocupe de gospodărie ajutându-se reciproc în orele libere și tot împreună cei doi vor cădea de acord atunci când trebuie să apară un copil.

Dacă aceste condiții șchioapătă, este bine să fiți atenți, deoarece nu este exclusă o ruptură profundă care vă poate marca în tot restul vieții.

Gelozia ascunde un complex de inferioritate

Gelozia otrăvește de multe ori viața conjugală sau liniștea unei cuplu. Cel mai frecvent, exprimă neîncrederea în sine, în propriile calități relaționale, complexe de inferioritate privind masculinitatea sau feminitatea, incapacitatea de dăruire, egocentrism, narcisism sau maturitate afectivă.

După Henri Wallon, fondatorul psihologiei genetice, gelozia apare ca o „simpatie suferindă”, implicând emoții, sentimente și idei trăite frustrant, anxietate de abandon datorată unor trăiri ostil-agresive.

Cel mai adesea, gelozia se întâlnește la persoanele senzitive, susceptibile, care mereu se cred înșelate.

Această reacție disproporționată poate determina acte de violență, agresivitate, crime pasionale, cu sau fără baze reale.