Confesiunea părintelui Necula: „Am fost ateu”

„Am fost ateu”, a recunoscut părintele Necula, profesor universitar. Acesta le-a povestit românilor și cât de greu a fost drumul spre credință.

„Mă, omul lui Dumnezeu, eu prost ca tine am fost, tu popă ca mine n-ai să ajungi”

„M-a invitat odată un mândru realizator de televiziune și radio să ne hârâim pe scenă. Mă, omul lui Dumnezeu, eu prost ca tine am fost, tu popă ca mine n-ai să ajungi. E inegal… Eu vin dinspre ateism.

Am fost nu un ateu convins, că nu există așa ceva, un ateu. Mi-am rupt picioarele pe bicicleta asta a cunoașterii și nici acum nu le știu pe toate. Slavă Domnului, eu care am vrut să fac atâta seminariu, acum o binecuvântez pe mama că nu m-a lăsat să fac seminariu.

Eu am trecut prin economie politică, prin chimie, prin… N-am nici o treabă, eu și acum citesc aproape orice”, a povestit părintele Necula, care a recunoscut că nu se regăsea în nimic.

„Am uitat să dau jos fericirile. Le scrisesem mari, pe hârtie”

Odată cu descoperirea lui Dumnezeu însă, a înțeles că este „altceva”, iar armata i-a schimbat definitiv viața. „Eu am învățat fericirile în armată. Era în vremea aceea un general Teodorescu, la divizia de rachete antiaeriene de la Ploiești, care avea un centru la Chitila.

Și când a intrat în divizia noastră, mi-a spus comandantul: vezi că ăsta e șui, să nu cumva să găsească ceva din ce înveți tu, vrea să fii concentrat. Am strâns tot, am pus într-o valijoară, dar am uitat să dau jos fericirile. Le scrisesem mari, pe hârtie.

„Hai să se îmbrățișez, bunicul meu a fost preot”

Vine generalul, a intrat înăuntru, mă vede comandantul meu de atunci, prietenul meu, se uită și spune: Sergent, ce-i cu stea? M-am apucat să învăț teologie și dacă trebuie, le dau jos.

El mi-a spus atunci: nu, nu, hai să se îmbrățișez, bunicul meu a fost preot. Oamenii ăia nu știau nimic despre generalul lor, iar eu știam mai mult decât ei”, i-a mărturisit părintele Necula lui Mihai Morar.